România, o pâiniţă interesantă

Feriţi-vă de analiza lui Alexandru Dedu! Doare mai rău decât o aruncare năprasnică a Cristinei Neagu

O cunoaşteţi pe Cyntia Tomescu? Acum poate că da, ea este singura jucătoare română care venit la declaraţii după înfrângerea în faţa Cehiei. Deşi nu evoluase niciun minut în optimea de finală care consemnase eliminarea României de la Campionatul Mondial. Cineva mi-a oferit o explicaţie pentru strălucitoarele absenţe. Fetele plâng în vestiar! Posibil, dar nici noi acasă nu cântam colinde. Domn, domn să-nălţăm, domn, domn, să-nălţăm!

Plângem mult şi degeaba
Pe care domn? Domnul Alexandru Dedu, preşedintele Federaţiei Române de Handbal, s-a evaporat din studioul Telekom imediat după ce România părăsea Mondialul din Germania. Ceea ce, ţinând cont de gabaritul fostului pivot, este o performanţă notabilă. Fusese acolo la emisiune domnul Dedu alături de Cristina Vărzaru şi de Bogdan Voina înaintea meciului, dar probabil că nu suportase greutatea rezultatului. S-o fi dus şi dumnealui să plângă, m-am gândit. Suntem o naţie simţitoare şi degrabă vărsătoare de lacrimi nevinovate. Dar nu, preşedintele FRH analiza situaţia şi pregătea o declaraţie. Iat-o, merită toată atenţia!

Noaptea minţii cu Dedu
„În momentul de faţă sunt destul de afectat de rezultatul meciului. Acest turneu în sine necesită mai mult timp pentru a fi analizat, dar, ca să fiu pragmatic, sunt câteva cauze vizibile. Lipsa de experienţă sau, mai mult, faptul că destul de multe fete au acuzat încărcătura partidei. Iar al doilea lucru vizibil este maniera de arbitraj, dar nu în sens negativ. Modul în care aceşti arbitri au arbitrat a dezavantajat echipa României. Să stai aproape o repriză cu un om în minus nu este uşor la acest nivel. (…) Totuşi, lăsând la o parte dezamăgirea, România a terminat pe locul 10 un campionat mondial. Suntem în primele 10 echipe ale lumii la început de ciclu olimpic”.

Noaptea minţii. Sau zorii gândirii schopenhaueriene? Deci arbitrajul ne-a făcut praf, dar nu în sens negativ. Iar eliminarea în „optimile” Mondialului în faţa celei mai accesibile echipe pe care România o putea întâlni este citită de asemenea în cheie optimistă. Locul 10, o promisiune la început de ciclu olimpic.

Cyntia
Să îl lăsăm însă pe domnul Dedu să aprofundeze motivele în atmosfera colindelor de iarnă. Între timp să revenim la Cyntia Tomescu, pivotul de la Corona Braşov. Nevinovată, fata a fost trimisă să explice de ce am pierdut cu Cehia. Sigur că ea, ca şi noi, toţi, ştia de ce, dar nu putea să spună. Nu putea să recunoască dependenţa României de Cristina Neagu. Că şi dacă ea înscrie de 13 ori într-un meci, tot vom pierde, fiindcă primim în medie peste 25 de goluri. Ceea ce s-a întâmplat şi cu Cehia, şi în întâlnirile dinainte. Putea Cyntia să îşi acuze antrenorul că a greşit selecţia ori că a apelat la ultimul time-out la care avea dreptul cu 5 minute înaintea finalului partidei? Sau să îl întrebe de ce a desemnat-o pe Udriştoiu să execute o aruncare decisivă de la 7 metri, pe care, de altfel, a şi ratat-o? Nu putea. Ea, Cyntia, fusese trimisă acolo să scoată castanele aruncate peste poartă de Geiger şi de Buceschi.

Ambros. Nu pentru că e străin
Frumos gestul Crinei Pintea, care a luat asupră-i toată vina. Sincer, uman şi un pic patetic. Dar nu ea a pierdut calificarea fiindcă a evoluat mai şters taman cu Cehia. Ne putem încrede în tristeţea Cristinei Neagu, dar şi mai tare în luciditatea ei. A vorbit la întoarcerea în ţară, amintind avertismentul privind fragilitatea apărării. S-a ferit să aprofundeze. Ce era să spună, că Martin Ambros era responsabil de treaba asta? Ca şi despre faptul că nu am înscris niciun gol pe contraatac toată competiţia sau că circulaţia mingii este în continuare deficitară, eliminând astfel şi rolul extremelor? Iar problema nu este că Martin Ambros este străin, cum interpretează unii că în xenofobia noastră plângem după Ghiţă Tadici. Problema este că Ambros nu cunoaşte fondul de jucătoare, că a avut o serie de decizii greşite, că nu se implică şi că se comportă ca unul care a venit să câştige uşor nişte bani. Dar poate greşesc şi eu. De aceea apelez la Radu Voina. Îl ştiu un om echilibrat şi un pic mai la obiect decât Alexandru Dedu. Voina, despre care nu ştiu să se fi ilustrat vreodată ca duşman al străinilor veniţi să lucreze în România.
„Ambros antrenează Gyorul. Aia e pâinea lui cea albă. Aici e o mică pâiniţă interesantă.”

Domn, domn să-nălţăm, domn, domn să-nălţăm! Şi-a venit la vânătoare, să vâneze căprioare…