4 fundaşi asistenţi
Încă o dată, roş-albaștrii s-au dovedit prea puternici pentru FC Botoşani. Amărăciunea antrenorului Costel Enache, ascunsă în spatele zâmbetelor, sintetizează starea de spirit a învinşilor
Să reţinem echipa aliniată de Steaua la Botoşani. Niţă – Enache, Larie, Bălaşa, Momcilovici – Pintilii, Filip – Man, Achim, Fl. Tănase – Gnohere. Nu a fost nici de data aceasta un „11” standard. Sau unul de gală dacă preferaţi. Lipseau aproape toate bijuteriile coroanei. Alibec, Budescu, Teixeira, Benzar cel mare, Planici. De ce? Foarte simplu, din cauza accidentărilor sau a lipsei de formă a unora. Dar acest „11” trimis în teren de Dică, sigur că de el!, poate fi formula care asigură ieşirea din tunel.
O bună reclamă pentru fotbal
Să ţinem minte şi numele fundaşilor botoşăneni, pentru că ei au fost cei care au suferit în faţa atacurilor în valuri ale bucureştenilor. Aşadar, Unguruşan, Miron, Burcă, Muşat. Ei au dus greul luptei cu Gnohere şi Florin Tănase. Cu Man şi cu Florinel Coman, intrat după pauză. Poate ar trebui amintiţi aici şi oamenii din faţa apărării, mijlocaşii la închidere Tincu şi Bordeianu. Asta ca să avem dimensiunea exactă a încleştării din teren. Pentru că la Botoşani a fost un meci frumos, cu două echipe care s-au preocupat de esența jocului, de calitatea spectacolului livrat spectatorilor şi telespectatorilor. Aşa cum bine spune o vorbă din bătrâni, Steaua şi FC Botoşani au făcut, duminică seară, o bună reclamă fotbalului.
Cititul dăunează grav fotbalistului tânăr
Am remarcat la Steaua numai lucruri demne de a fi cuprinse într-o cronică de meci sau într-un comentariu ulterior. Precizia clasicizată a intervenţiilor lui Enache, eleganţa proverbială a lui Larie, prelungită şi la sesiunea declaraţiilor de după meci, fineţea intervenţiilor lui Pintilii, subtilitatea deposedărilor reuşite de Filip, clarviziunea lui Achim, renăscut din cenuşă ca pasărea Phoenix. Ori uşurinţa cu care Man scoate adversarul din joc, calitate care nu poate izvorî decât din liniştea pe care i-o dă faptul că nu citeşte nimic, niciodată şi nici nu urmăreşte vreo emisiune la televizor, fie ea Fotbal Club sau Garantat 100%. Asta nu este o bănuială, ci confesiunea sinceră a tânărului fotbalist, căruia îi prevăd un viitor strălucit într-o lume fără cărţi, fără ziare, fără inutile şi futile talk-show-uri.
Putere în stare pură
Dar meciul de la Botoşani nu era rotund dacă Steaua inspirată de abnegaţia antrenorului şi iluminarea patronului nu primea o replică pe măsură. FC Botoşani nu a apelat la antijoc, dimpotrivă! Şi-a dezvelit pieptul în faţa rafalelor fecesebiste. De aceea, e necesară o privire şi în tabăra gazdelor, care, cum spun aceiași bătrâni, şi-au vândut scump pielea. Deşi cârcotaşii spuneau ceva de pielea de găină. Din păcate, promisiunile despre sacrificiul de suprem fotbalistic ale domnului Iftime, un bucovinean de toată isprava, nu s-au materializat. Nu a fost să fie nici acum! Poate data viitoare, după transferul lui Moruţan. Sau, cine ştie, poate peste un deceniu. Dl Iftime se va fi convins totuşi că nu propriii jucători au fost de vină pentru înfrângerea cu 0-3, nici terenul care aştepta parcă o invazie otomană. Explicaţia rezidă în forţa deosebită a adversarului. Putere în stare pură personificată de Gnohere, Bizonul golgeter. Ce să facă atunci Unguruşan şi Burcă şi Muşat şi Miron decât să asiste neputincioşi la demonstraţia de fotbal oferită de echipa descătuşată din faţa lor? Cum să nu te învârţi ca un titirez când în faţa ta este Florinel Coman, adică Mbappe de România, sau Florin Tănase, un De Bruyne plecat în fotbalul mare nu din Flandra, ci din Ovidiu? Cum să nu dea De Bruyne al nostru atunci gol din pasa lui Niţă?
Analiza lui Crăciunescu
Dacă aţi rezistat şi aţi citit până la capăt articolul şi nu aţi zâmbit deloc, dar nici nu v-aţi enervat, înseamnă că avem o problemă de percepţie. Sau poate că unii dintre noi şi-au păstrat inocenţa, ceea ce este formidabil. Nu aş încheia totuşi înainte de a semnala o remarcă memorabilă a lui Ion Crăciunescu. Observaţie care nici măcar nu are legătură cu vreo fază litigioasă, ocupație predilectă a fostului mare arbitru, ci cu desfăşurarea propriu-zisă a meciului. „Am văzut 4 fundaşi asistenţi la faza golului înscris de Tănase”. Senzaţional!