Altă lecție (de) italiană

Ar fi timpul să ne eliberăm de tirania clișeelor care propovăduiesc forţa grupului. Și să mai vedem și fotbal

marți, 17 octombrie 2017, 11:42

În Gruia și pe “Giuseppe Meazza”. Să urmărești în paralel două meciuri de fotbal nu mai este demult o experienţă inedită. Te așezi în faţa televizorului și butonezi telecomanda. Dar să vezi încă o dată diferenţa de nivel/concept între fotbalul “lor” și al nostru rămâne în continuare o experienţă dureroasă.

Cu ceai de sunătoare
La Cluj, CFR-ul lui Dan Petrescu avea de îndeplinit o formalitate. Hai să nu ne ascundem după Feleac! Liderul campionatului trebuia s-o învingă pe FC Botoșani ca să își consolideze poziţia în clasament, profitând o dată în plus de egalul FCSBului la Voluntari. A fost un meci anost în Gruia, cu ocazii puţine, dar cu alergătură multă și realizări subţiri. O partidă care mergea foarte bine asezonată cu un ceai de sunătoare, contra durerilor de ficat. Era clar din primele minute ale confruntării, Dan Petrescu și Costel Enache dăduseră consemnul “forţei grupului”. Așteptăm greșeala adversarului! Și ce se întâmplă dacă greșeala nu vine? Vine Petrescu și îi ceartă pe suporteri. “Sunt dezamăgit de rezultat și de faptul că nu am jucat bine, dar sunt dezamăgit și de public. O echipă care e pe primul loc trebuie încurajată, nu cum a fost azi”.

Ne rupem dinții în lecții tactice
Dar publicul, dragă Dane, are dreptul să fie dezamăgit? De tactica ta prudentă, de jocul la alibi, care pândește doar eroarea adversarului. Cum să fie generos suporterul dacă tu îi oferi cinism și meschinărie fotbalistică? E adevărat, rezultatele fac uitate de multe ori prestaţiile mediocre, locul în clasament este foarte important, capital chiar, dar publicul vine la stadion ca să guste și spectacol, nu ca să își rupă dinţii în lecţii tactice. Tendinţa în fotbalul modern este alta. Calitatea meciurilor a devenit regulă, lupta pentru rezultat se împletește cu frumuseţea jocului. Sunt acolo și pragmatism, și generozitate. Și grijă pentru linia de clasament, și respect pentru cel care îţi plătește biletul și te urmărește la televizor. Propriu-zis, pentru cel care îţi plătește cea mai mare parte a salariului. Un salariu pe care el, suporterul certat, nici nu știe să îl numere. Deci fără număr, cum se spune azi în lumea bună.

Cetatea atacului
Cu ajutorul unei singure taste mergem pe “Giuseppe Meazza”. Așa se numește faimoasa arenă atunci când gazdă este Inter. Când acasă este pentru Milan se numește San Siro. Dar vorbim despre același stadion, același derby unic și aceeași pasiune uriașă pentru fotbal a italienilor. Nu am ales întâmplător Derby della Madonnina pentru comparaţie. Fotbalul italian a dezvoltat cultul apărării ermetice și al organizării jocului. Italienii și nimeni alţii au celebrat bucuria sadică a scorului de 1-0. De niște ani, ceva s-a schimbat și acolo. De când ambele tabere, echipe și spectatori, au înţeles că este nevoie de altceva. Acest 3-2 obţinut de Inter contra Milanului demonstrează că fotbalul s-a schimbat din temelii chiar în cetatea cel mai bine apărată.

Lumea regăsită
Nu a fost cel mai frumos meci posibil, dar a plăcut atitudinea ofensivă a oamenilor antrenaţi de Luciano Spalletti și de Vincenzo Montella. Calitatea tehnică și dorinţa de a privi mai mult spre poarta adversă. Milanul, echipa cu care se întâmplă să ţin de pe vremea lui Rivera, nu mai are fundași de calibrul lui Costacurta, Baresi sau Maldini, nici olandezi zburători, nici brazilieni fermecători. Interul, în schimb, îi propune pe Candreva și pe Perisici și îl mai are pe Icardi, un vârf un pic mai bun decât Omrani sau Urko Vera. Glumesc desigur, nu uit cât costă Icardi și cât Omrani. Dar aici este vorba de esenţa mesajului, nu doar de nivelul jocului. Publicul de pe San Siro a trăit cu sufletul la gură până în minutul 4 al prelungirilor. 5 goluri în Derby della Madonnina înseamnă deja altă lume. Îmbrăţișarea caldă de la final dintre Spalletti și Montella, antrenorul pe val și antrenorul sub val, fraternizarea jucătorilor celor două echipe, totul povestea despre o lume regăsită. Publicul din Gruia, certat de Petrescu, a trebuit să-și pună scobitori la pleoape. Cam asta-i diferenţa. Spectatorii de la Cluj s-ar fi transformat în suporteri care vibrează dacă simţeau că asistă la altceva decât o luptă între șahiștii Dan Petrescu și Costel Enache. Din câte am auzit, nici în șah apărarea siciliană nu mai este la modă.

Comentarii (21)Adaugă comentariu

Joo Ferenc (16 comentarii) • 17 octombrie 2017, 12:41

D-le Geambasu rostiti un adevar ce se deruleaza in Gruia de la inceputul campionatului. Desi la cererea lui expresa ( Dan Petrescu ) au fost adusi 16 fotbalisti cu salarii imense pentru liga 1, jocul este de o platitudine infioratoare. Dan Petrescu cauta toate scuzele din lume, invocand locul din clasament, loc castigat de mijlocasii CFR care din lipsa de idei , uneori isi iau lumea in cap si joaca ce stiu ei mai bine. Foarte bun articolul!

comentario23 (26 comentarii) • 17 octombrie 2017, 12:43

As avea o obiectie; siciliana poate fi una dintre cele mai ofensive aparari in sah. Mesajul insa este foarte bun, pacat ca dureaza asa mult pana cand cei implicati vor intelege.

boboin (1 comentarii) • 17 octombrie 2017, 14:07

Sunt interist de cand ma stiu. Bun articolul. Adevarul este ca nu numai la CFR este situatia asta. La tot campionatul de la noi. Trei rezultate de 0-0 intr-un campionat care este mai mult decat slab.... totusi au fost spectatori care sa fie nemultumiti. Nu ar trebui sa fie nimeni in tribune. Cat despre ai mei, eu cel mai mare castig il vad anul asta pe Skriniar. Fara exagerare.

Anonim (210 comentarii) • 17 octombrie 2017, 14:38

Corecta paralela dintre cele doua meciuri! Totusi, doar Inter putea fi socotita o echipa eminamente defensiva (mai ales de pe vremea lui Herrera), nu in aceeasi masura si Milan! Revenind la Inter, a mai existat o perioada in care se punea pret pe aparare, mai exact cand la timona a fost Mourinho! In ciuda unor investitii foarte mari, Milan nu poate pericilita pozitiile "tenorilor" Seriei A - Juventus, Napoli si Inter (cu un start foarte bun de campionat)! Concluzia: s-au dat prea multi bani pe jucatori bunicei, nu exceptionali! A.

Cosmo (70 comentarii) • 17 octombrie 2017, 15:42

Sunt absolut de acord, oare ar trebui sa mă îngrijorez? :). Dan Petrescu spune că el este antrenor și îl interesează doar rezultatul. Ei bine, pe spectatori și suporteri ii mai interesează și altele, fotbalul propus de el e greu de digerat, chiar daca echipa e pe primul loc. În rest ... Inter Forever!

itu52 (288 comentarii) • 17 octombrie 2017, 15:45

Pe lângă preocuparea pentru spectacol al combatanţilor şi respectul pe care şi-l arată oficialii cluburilor în timpul şi la sfârşitul meciului, aş mai adăuga contribuţia spectatorilor la desăvârşirea întrecerilor sportive în vestul Europei. Combatanţii, principalii artizani, nu iau lecţii de teatru pentru a sluţi esteticul meciului, dimpotrivă arată bărbăţie când continuă cu stoicism, faze de atac la care, pe la noi se cade usor, se urlă de durere, se întinde mâna, iar din ochi le ţâşneşte, 'dă-mi şi mie ...'. Oficialii lor sunt întradevăr oficiali, cultivă şi arată respect. La noi e altfel, ochi bulbucaţi, mârâieli şi priviri zeflemitoare sau ca manifestare supremă, lăsatul cu mâna întinsă a oficialului advers, dacă se poate pe afară, prin străinătate. Cei mulţi, spectatorii sunt o încântare. Nu poţi să nu remarci ordinea din tribune, aplauzele ca la teatru, galeriile cu îndemnurile şi cântecele lor. Frapant este faptul că am văzut stadioane unde poţi pătrunde cu mare uşurinţă în suprafaţa de joc, dar nu o face nimeni. Aici suntem în stare să punem 2-3 rânduri de sârmă ghimpată, unde mai pui că privesti prin împrejmuirea terenului până la rândul 20. Tot românul e mare antrenor, plata biletului îi dă şi dreptul de a trimite la origini tot ce nu-i convine. Când se termină meciul e fericit, nu de rezultat, ci pentru că a refulat acumulările negative şi a lăsat ceva în urma lui, a dat de lucru celor de la curăţenie până la întâlnirea viitoare.

Flaviu (69 comentarii) • 17 octombrie 2017, 16:06

Eu cred ca Dan Petrescu a fost adus sa faca performanta pe termen scurt , ceea ce inseamna castigarea titlului si accesul in grupele unei commpetitii europene. cine l-a adus stia perfect ce antrenor este ,ce pretentii are de la conducere si ce abordarea jocului au echipele antrenate de el.. Nu m-i se pare nimerita comparatia cu Inter-Milan [ Milan-ul e si preferata mea, de la Gullit ,Baresi si Sacchi incoace] . E si greu ca o echipa cu atitia jucatori noi sa se exprime ofensiv cum am dori noi spectatorii, mai ales daca strtegia si abordarea sunt altele...

comentario23 (26 comentarii) • 17 octombrie 2017, 16:23

Apropo, pentru cei care ati vazut victoria lui Lazio cu Juventus. Cata intensitate puteau avea duelurile. Nici nu apuca un jucator torinez sa preia ca imediat era contrat. Intrarile erau insa la minge. O diferenta ca de la cer la pamant. Echipele noastre nu cred ca ar rezista mai mult de 30 de minute la o asemenea intensitate.

Costy (26 comentarii) • 17 octombrie 2017, 17:08

Da, pe langa derbiul milanez a mai fost Lazio cu Juve, care merita mentionat. Poate Inter si CFR au fost in acelasi timp. Nu trebuie sa hulim echipele romanesti, care posibil, atata pot. Sa nu uitam ca sambata a fost meschinaria Liverpool-Manchester United......mai ales din partea lui Mou.

Jos_cenzura (96 comentarii) • 17 octombrie 2017, 17:46

CFR are foarte multi jucatori noi, iar Botosani nu e o echipa tocmai rea, pentru nivelul Romaniei. Nu prea avea cum sa iasa spectacol, cat timp echipa superioara valoric nu are inca relatiile de joc necesare. Sa asteptam returul si sa mai vorbim, eu spun ca Dan Petrescu este un antrenor destul de bun, dar si FC Botosani poate face o figura frumoasa.

durden (270 comentarii) • 17 octombrie 2017, 18:26

Dar cum a jucat mourinho pe anfield ai vazut? Despre asta ce mai zici?

ovidiu_3003 (644 comentarii) • 17 octombrie 2017, 18:28

...Bursucea este foarte nervos cand nu primeste ...11m.

Andrei (222 comentarii) • 17 octombrie 2017, 18:51

Geambasu mai descopera o data apa calda: exista o diferenta uriasa intre fotbalul din vest si cel autohton; astazi cu exemple si pilde italiene. Urmareste niste meciuri de prin liga poloneza si ofera-ne, te rog, o comparatie! Ar fi mai inedita si mai interesanta si se poate lasa si cu ceva concluzii legate de prima reprezentativa, avand in vedere ca am fost in aceeasi grupa de calificare. Sa te uiti la derby-uri din Serie A apoi sa faci pe lupul moralist cu pixul in mana miroase a indolenta.

Paul (3 comentarii) • 17 octombrie 2017, 20:04

Si Steaua Bucuresti a facut spectacol in finala din '86 cu Barcelona.....

Florian Geyer (20 comentarii) • 17 octombrie 2017, 20:31

Nah, uite geambasule ca te laud pt articol! Bun. Sa vedem cat te tine forma buna... Sa fii sanatos! Si la minte! Ca acolo-i bai mare la tine...

Dan T (2 comentarii) • 18 octombrie 2017, 4:39

Stati un pic.... lumea e suparata ca e pe primul loc? Ok. Are logica sa fii suparat ca joci urat si pierzi. Dar cand castigi? Ar fi total sa castige Petrescu campionatul si sa fie contestat ca a jucat defensiv. Partea a doua: cand l-au adus pe omul asta la echipa, aia nu stiau pe cine aduc? Suporterii aia sau ce sunt.... credeau ca vine vreun flamboiant? Credeau ca Petrescu cumpara jucatori ca sa joace tiki-taka?

Marco (12 comentarii) • 18 octombrie 2017, 20:41

Da mai Geambasule, dar nu tot tu dadeai in Daum ca ne lua cu "abureala" cand el evoca mentalitiatea de a ataca chiar si cand nu avem mingea ? Pai el a incercat saracul ceva schimbare de viitor dar a avut cu cine, cand indigenii din presa l-au luat cu paznicul din Dachau ? Asa ca acum ai/am ramas cu acelasi fotbal ca si inainte, nicio prevedere de schimbare, din contra nu vad de ce nu ar continua pe panta pe care e deja. Nu asta ai si vrut refuzind cu orice pret un om cu veleitati de schimbare (in bine) ?

Liviu (1 comentarii) • 19 octombrie 2017, 0:08

Craiova Este singura eechipă din România,care are un joc placut ochiului!..

Urod (3 comentarii) • 19 octombrie 2017, 11:36

Penu.... n-am sa uit niciodata acel zambet... L-am trait si parca a fost ieri..... De 27 de ani, nu mai am eroi. Am mai avut in '94 dar si aceia veneau tot din trecutul pe care-l barfim, dar pe care il mentionam atat de des.

Urod (3 comentarii) • 19 octombrie 2017, 11:59

Apropo de nostalgici....dar nu este normal sa ne aducem aminte de lucrurile frumoase?!!!... daca tu ai scris o carte despre Penu, inseamna ca esti nostalgic?!!!... pentru mine se cheama ca nu uit eroii si momentele frumoase care le-am trait. Cred ca trebuie dat alta nuanta la cees ce se cheama,, nostalgic''.... Pentru ca acum, a fi nostalgic este ca si cum ar ceva rau, ceva care nu trebuie sa existe. Suntem obligati sa fim nostalgici cu lucrurile frumoase... Altfel de ce traim, sa ne aducem aminte numai de lucrurile urate...