Ziua Independenţei

Era titlul unui film, dar merge şi pentru alegerea selecţionerului. Lumea suspectează că după plecarea lui Daum se pun nişte lucruri la cale

Emoţia persistă. Sau este vorba despre umor involuntar? În comunicatul FRF scrie negru pe alb „Christoph Daum îşi întrerupe mandatul de selecţioner al naţionalei României”. Carevasăzică, antrenorul german nu a fost demis şi urmează o pauză în care va evalua ce a greşit şi ce a reuşit, după care îşi va relua munca alături de Tătăruşanu şi compania. Fiindcă sensul verbului „a întrerupe” acesta este în limba română. Dacă nu credeţi, Dicţionarul Explicativ stă la îndemână. Totul este să nu ne servească drept accesoriu pentru biblioteca din living.

Domnu’ şi nea
Sigur că problemele naţionalei de fotbal nu sunt de natură lingvistică, deşi ar fi şi aici nişte nuanţe. Dacă nu vorbim clar şi corect limba maternă, riscăm să nu ne mai înţelegem. Să acceptăm totuşi că federalii ne-au transmis demiterea, rezilierea contractului, deci despărţirea definitivă, şi nu temporară, de domnul Daum. Aşa îi zic unii, domnul Daum. Apropo? Aţi băgat de seamă că mai toţi cei care îl tot domneau pe neamţ erau exact cei care îl desconsiderau mai abitir? Îi apelau cu domn, dar nu-l respectau nici ca pe un „nea”. Nimic nou. Sinceritate distilată în creuzetele lumii fotbalului românesc.

Daum loves România
Din perspectiva fostului selecţioner, despărţirea de România stă sub semnul dezamăgirii, tristeţii şi perplexităţii. Cel puţin aşa au sunat declaraţiile. Am auzit din nou ceva referitor la „asumarea responsabilităţii”. Cum se materializează asta, nu am înţeles. În continuare, Daum dă de înţeles că a fost abandonat de persoanele cu putere din FRF, care îi oferiseră deja perspectiva prelungirii mandatului. Iar în final ne mai spune că lui chiar i-a păsat de România, că s-a simţit bine aici şi că i-au plăcut oamenii. Dar, pe bune, domnu’ Daum, ar fi trebuit să fie altfel? Adică noi am trăit cu senzaţia că jucaţi teatru, că minţiţi? Sau că ne consideraţi nişte primitivi, care ţopăie când văd mărgele colorate? Asta este, nu ne-am potrivit. Probabil că dacă agoniseam vreo 3-4 puncte în plus în grupă ne-am fi fost mult mai simpatici unii altora. Un lucru bun au reuşit totuşi jurnaliştii din România pentru dumneavoastră, v-au informat că urmează demiterea. E ceva ce nu merge aici, e o entorsă de logică. Cum aţi putut lua de bună o ştire apărută în presa aceasta demnă de dispreţ?

Pe scheletul FCSB? Serios?
Selecţionerul a fost demis, trăiască selecţionerul! Acum e acum. Va fi român, mai mult ca sigur. Va fi mai tânăr decât Daum, aproape sigur. Va fi Contra. Va fi Contra? Da. Prezenţa lui Ionuţ Negoiţă la Casa Fotbalului are un sens precis. Noroc că finanţatorul dinamovist nu are pretenţiile Bursucului. Antrenorul lui Dinamo recunoaşte discuţiile, dar intuieşte că nu a fost singura pistă pe care au mers angajatorii. Poate nici principala. Nu fusese nici când se purtaseră tratative cu Dan Petrescu. Dar între timp, lumea a început să se panicheze. Victoria Stelei în faţa celor din Plzen a produs efecte secundare. Becali a trasat deja sarcina noului antrenor al naţionalei: o echipă construită pe scheletul Stelei. Pentru unii, asta ar fi dovada că Daum a fost îndepărtat ca să intre în funcţiune mafia becaliotă. Dincolo de numele viitorului selecţioner, asta rămâne principala angoasă. Independenţa.

Va fi Contra un selecţioner independent? Un om care să nu plece urechea la ce îi şoptesc sau îi strigă preşedinţii, finanţatorii, trepăduşii? Ce ciudat! Nu ne întrebăm dacă va fi un selecţioner bun. Modern, dedicat misiei. Unul care să pună pe picioare echipa, să o trezească, să o înveţe să joace ofensiv, dar şi pragmatic, ce mai, un fel de Joachim Low plus Felipe Scolari. Ne întrebăm dacă va fi cinstit, dacă va rezista presiunilor. Iar întrebarea are un rost, asta e nebunia!