Nesimţul umorului

Interesantă situaţie, Daum este mai nervos decât noi. Aşa circari, parcă nu noi am făcut totuşi praf calificarea la Mondiale!?

Săptămâna meciului România-Armenia a început cu o partidă de pescuit refuzată de Christoph Daum. Selecţionerul nu a gustat gluma colegilor mei, care i-au oferit o undiţă telescopică. Probabil nu foarte bine pregătită din punct de vedere regizoral sceneta, eu i-aş mai fi pus la pachet DVD-ul cu filmul „Operaţiunea monstrul”, nişte râme, ceva viermuşi, başca o mămăligă, produs eminamente românesc folosit la partidele de pescuit. Ironia reporterilor Gazetei era un răspuns adresat selecţionerului, care afirmase că ziarul nostru este numai bun pentru împachetat peştele. O părere pe care o împărtăşesc şi unii cititori. Cărora nu le place peştele.

Fişa postului îl apără

Simţul umorului nu se comandă, îl ai sau nu îl ai. Christoph Daum a arătat că nu îl are. Sau posedă o versiune germană. Iritat peste măsură de o glumă infinit mai reuşită decât mitocănia lui cu ziarul care serveşte la ambalat peştele, neamţul a mai picat un examen. Acela al spontaneităţii. Al reacţiei omului de lume, care preia poanta şi o duce într-o zonă a hazului reciproc, unde nu se mai ştie cine de cine râde. Şi bineînţeles că nu intră în fişa postului unui selecţioner să aibă umor. Să spună bancuri şi să distreze lumea. Să o înveselească şi să facă haz de necaz, chit că ăsta din urmă este patent sută la sută românesc. Problema este că Daum ne face să plângem prin felul în care joacă naţionala. Vitriolat de apariţia undiţei, neamţul nici nu a mai aşteptat să audă explicaţia reporterului Marius Mărgărit.

Circul ca lume

Şi a rostit cuvântul circ. Periculos cuvânt, profund concept. Vezi universul tragi-comic al circului în filmele lui Fellini, care nu l-a avut totuşi operator pe fiul lui Christoph. Periculoasă afirmaţie pentru cineva care s-a costumat şi s-a machiat în clovn ori care a conferenţiat despre arta de a trăi alături de guru Ravi Shankar. Dar este dreptul lui Daum de a avea o părere proastă despre felul în care ne facem noi meseria. Deşi, după ce a făcut spume la gură ca un şef de lagăr de la Dachau, a mai îndulcit tonul, anunţându-ne că nutreşte un respect deosebit pentru majoritatea celor de la Gazetă, minus cei doi reporteri speciali care îl agasează cu întrebări despre neselecţionarea lui Alibec şi a lui Dragoş Grigore. Ultimul accidentat până de curând. O, da, greşim şi noi! Greşim nu o dată, dar ştim şi nu persistăm în eroare când călcăm în străchini şi le spargem. L-aţi auzit vreodată pe Daum să spună că a greşit ceva? Selecţia, tactica pentru un meci, schimbările?

Aşa-i, nu suntem Germania!

România ocupă locul 4 în grupă, cu 6 puncte după 6 meciuri, în spatele Poloniei, Danemarcei şi Muntenegrului, şi la egalitate de puncte cu Armenia. Calificarea este compromisă, dar promisiunile de mai bine ale lui Daum curg ca şi cum nu s-a întâmplat nimic. Chiar dacă, aşa cum bine a observat el însuşi, noi nu suntem Germania, ceea ce înseamnă că, printre altele, fabricanţii noştri de automobile nu au falsificat testele antipoluare, cu un astfel de clasament laşi ţâfna de o parte şi nu mai promiţi nimic. Cu aceiaşi fotbalişti modeşti, selecţionerii dinainte, pe care i-am tocat ca pe carnea de wurşti, au reuşit calificări la turnee finale.

Sunt destui cei care încă mai cred că Daum reprezintă şansa noastră de cuplare la valorile fotbalului occidental. Nu mă mai număr printre ei, dar nu asta contează. M-aş bucura totuşi dacă la ultimele partide din grupă agresivitatea declaraţiilor selecţionerului s-ar transfera spre jucători. Până vineri mai avem timp să despicăm firul în patru. Firul de la undiţă vreau să spun.