Ce Battaglia!

Aşa se întâmplă când îţi umfli muşchii deşi nu poţi ridica nicio ganteră de trei kilograme. Iei cinci şi dai unul!

Nu a fost o calificare în grupele Champions League, ci doar o prăbuşire cu zgomot după un somn cu sforăituri. FCSB-Sporting 1-5. A se citi trufie şi insolenţă neacoperite de fapte. Deşi Sporting nu este un balaur cu trei capete, ci doar o şopârlă vicleană. Da, a fost aşteptarea suporterilor. Au mai fost dorinţa rebelă a lui Alibec şi improvizaţiile tehnice ale lui Budescu. S-au stins repede, ca un foc cu coceni. Am mai remarcat munca susţinută a lui Morais şi Teixeira. Şi sobrietatea lui Momcilovici, şi, până la un punct, spiritul de camaraderie al echipei.

Contra curentului şi poate lipsit de imaginaţie, în pofida unei mingi pierdute la centrul terenului, din care a ieşit golul de 3-1 al portughezilor, l-aş remarca totuşi pe Lucian Filip. Dincolo de deznodământul care pedepseşte gura mare a conducătorilor fecesebişti şi de scorul final care indica doar poarta Europa League. Lucian Filip este genul de fotbalist căruia nu i se vor dedica nici ode, nici filipice. Lucian este tipul de personaj care nu atrage nici ochii impresarilor, nici interesul paparazzilor. Deşi nu se ştie niciodată. Dar Lucian Filip, omul care se întoarce după o absenţă cât un secol, a fost jucătorul care a păstrat fragilul echilibru la mijlocul terenului.

Echilibru înseamnă mai mult decât să nu greşeşti grav în faţa mijlocaşului advers. Echilibru înseamnă să tai avântul acestuia şi în secunda următoare să dai drumul la minge către ai tăi. Nu doar cu pase simple de 3-4 metri stânga-dreapta, ci cu servicii în profunzime, care ţintesc poziţiile viitoare ale mijlocaşilor ofensivi şi ale atacanţilor. Sper să nu fie o impresie de moment, dar cred că fotbalul nostru are nevoie de jucători harnici, serioşi şi coerenţi ca Filip.

Fotbalul nostru are însă şi personaje ridicole, precum Gabi Enache, actor principal al corecţiei aplicate vicecampioanei României de Sporting Lisabona. În studioul DigiSport, Ilie Dumitrescu mai avea puţin şi făcea o criză de nervi din cauza fundaşului dreapta. Dar nu-i nimic, se pare că non-valoarea, golănia şi amatorismul sunt cultivate ocult de oficialii roş-albaştrilor. Altă explicaţie pentru prezenţa lui Enache în echipă nu există.

Şi da, spre deosebire de anul trecut, acum a fost „Doar Sporting Lisabona”.