De ce ratează Ivan?

Pentru că nu repetă suficient, îi transmite Ilie Dumitrescu. Repetiţia este mama succesului, îi mai spune fostul mare internaţional

În curând, fluierăturile publicului pe adresa lui Andrei Ivan vor deveni loc comun. Dincolo de permanentizarea relaţiei proaste cu cei din tribună, pândeşte ratarea. Ratarea carierei, nu doar a unei ocazii de meci. Ce ar trebui totuşi să se întâmple pentru ca atacantul Craiovei să fie acel jucător pe care îl aşteaptă suporterii, oamenii din fotbal şi ziariştii? Şi, în fond, de ce îl aşteaptă toată lumea, de ce nu ne-am plictisit să îl boscorodim? Fiindcă Andrei are talent, are potenţial fizic. Îi mai trebuie ceva antrenament. Dobândirea unor automatisme în execuţii.

Fizică, nu metafizică
O spune răspicat Ilie Dumitrescu. Ne-am nimerit împreună în studio la „Fotbal Club”, pe DigiSport, înaintea întâlnirii Craiovei cu Iaşiul. Nu ştiam ce urmează să se întâmple la Severin, dar ne bazam pe antecedente. Iar acestea nu îi erau favorabile lui Andrei. Ba AC Milan, ba noul stadion, riscam să ducem discuţia despre criza prelungită de eficacitate a lui Ivan într-o zonă metafizică. Şi fotbalul o fi el şi metafizică, adică filozofie, dar este foarte, foarte multă fizică. Atunci a intervenit Ilie în discuţie cu o teorie simplă. Teoria repetiţiei, a antrenamentului asiduu pentru o execuţie. Execuţia finală, şutul decisiv.

Rolul lui Ţiţi
Îşi amintea fostul internaţional cât a exersat şutul cu piciorul stâng împreună cu Ţiţi Dumitriu, în perioada lui de început la Steaua. O observaţie aici. Nu vă gândiţi imediat la Ţiţi Dumitriu doar ca la omul bun la toate al lui Becali, ci  priviţi-l şi ca pe tehnicianul destoinic care mergea cu Steaua în Champions League la mijlocul anilor ’90. Povestea carevasăzică Ilie cum lucra şutul cu stângul împreună cu Ţiţi, separat, după antrenamentul comun al echipei. Şi cât   l-au ajutat sutele de repetări atunci când a dat gol cu Belgia. Şutând cu stângul, fără preluare!

Un vehicul numit muncă
Frumos, pilduitor, dar nu la îndemâna oricui. Fiindcă trebuie îndeplinite câteva condiţii fundamentale. O dată, să îţi doreşti tu să faci asta. Tu, fotbalist cu calităţi incontestabile, tânăr, 20 de ani, înalt, 1,89 metri, atletic, elastic, să fii conştient că progresul este parte din felul în care îţi priveşti meseria. Iubindu-ţi profesia, înţelelegi că munca nu este o corvoadă, ci doar vehiculul spre ţintă. Un contract bun, de unde rezultă linişte materială, celebritate, relaţie amicală cu suporterii. Mai e nevoie de ceva în procesul ăsta de învăţare, să ai lângă tine un Ţiţi Dumitriu. Un om care să te ajute să te perfecţionezi, care să nu lucreze ca un funcţionar mărunt, cu ochii pe ceas, să vadă când se termină programul. Are Andrei Ivan la Craiova pe cineva care să dorească să îl ajute dincolo de ce îi pretinde fişa postului? Vrea Andrei Ivan să fie ajutat, vrea să se înhame la muncă?

Factorul Mangia
În schimb, la Ivan observi un soi de automatism atunci când vine în faţa microfoanelor, nu în execuţii. Scurta lui frondă de după meciul de la Severin, când a fost înlocuit în minutul 69 – banderolă aruncată, plecare intempestivă la vestiare fără să dea mâna cu antrenorul -, s-a terminat cu o declaraţie corectă, dar din care nu se înţelege că a surprins esenţialul. În ciuda vorbelor împăciuitoare, anticipez că Devis Mangia nu va fi dispus să îi tolereze nici cât a făcut-o Gigi Mulţescu. Apropo de Mangia, după 2-0 cu Poli Iaşi, Craiova a arătat mai ofensivă decât ne transmiteau prejudecăţile despre tehnicienii italieni. Marele beneficiar al schimbării omului de pe bancă pare să fie Băluţă, distribuit cu drepturi depline în rolul conducătorului de joc. Prin urmare, un purtător cât se poate de legitim al tricoului cu numărul 10.

A, să nu uităm centrarea de la golul cu capul al lui Băluţă. Centrarea lui Andrei Ivan. O mică bijuterie tehnică. De aceea ne tot agităm cu băiatul acesta, să scoată odată şi odată bijuteriile cele mari din sipet!