Viitorul arată rău

Echipa lui Hagi s-a întărit înaintea noului sezon. În blazare şi plictis. Iar creatorul ei pare să o supună unui experiment straniu

Cum arată Viitorul? Nu este o întrebare pentru astrologi, nici pentru futurologi, este pentru pasionaţii de fotbal. Cum arată campioana României înainte de startul în noul sezon? Măcar din curiozitate, dacă nu ca reflex microbist, ştiut fiind că Viitorul este o echipă cu puţini suporteri. Răspunsul ni l-a dat Supercupa României, pierdută de echipa lui Hagi în faţa celor din Voluntari. Viitorul arată rău. O echipă plictisită şi blazată. Obosită înainte de vreme. Unde este spiritul tineresc, când s-a topit bucuria de a juca a puştilor lui Hagi? Dar dorinţa de a renaşte a bătrânilor?

Boicotul „Regelui”
Hagi nu s-a dus să îşi ia medalia de finalist al Cupei. Ostentativ, Gică a rămas pe bancă. „Am rămas pe bancă după meci, pentru că locul 2 acolo stă întotdeauna”, şi-a motivat Hagi gestul. Sună frumos din punct de vedere literar, dar cam atât. De fapt, a fost un boicot ad-hoc. Premierea învingătorilor şi a învinşilor a fost făcută de Răzvan Burleanu, preşedintele FRF. Ar fi caraghios să explicăm aici care este relaţia dintre Hagi şi Burleanu. Dintre apropiaţii lui Hagi, grup în jurul căruia s-a coagulat opoziţia, şi oamenii din jurul preşedintelui Burleanu, grup care reprezintă puterea. Puterea tot mai sigură că alegerile din 2018 vor fi doar prilejul de a obţine un nou mandat.

VFC contra FCV
Meciul pentru Supercupa României a fost mai puţin spectaculos decât războiul rece dintre Hagi şi Burleanu. FRF a sesizat din vreme că s-a trezit cu un afiş neatractiv şi a încercat să salveze previzibilul fiasco de audienţă&interes prin transportarea meciului la Botoşani. Unde se presupunea că publicul va răspunde altfel ofertei decât năzuroşii bucureşteni. E adevărat că 6.500 de spectatori în tribunele arenei din Botoşani arată altfel decât un număr similar de suflete care s-ar fi strâns pe Stadionul Naţional. Dar era clar că o întâlnire VFC-FCV nu putea fascina pe nimeni. Aerul de plictis rustic al meciului a fost întreţinut în mod paradoxal de neobosita galerie ilfoveană, care s-a auzit pe tot parcursul desfăşurării partidei. Ea şi numai ea. Unde erau fanii campioanei?

Au fost în Vână!
Aplaudând disciplina şi hărnicia băieţilor antrenaţi de Claudiu Niculescu, inspiraţia şi echilibrul lui Claudiu însuşi, observând cum poţi trăi decent până la adânci bătrâneţi în fotbalul românesc, vezi Maftei, Costin Lazăr sau Marinescu, nu poţi uita totuşi că favorita Supercupei era Viitorul lui Hagi. Viitorul trebuia să fie echipa mai vie, mai dornică de a demonstra ceva. Datoare să arate ca o campioană. Şi când colo, ce să vezi? Ionuţ Vână a luat două cartonaşe galbene într-un sfert de oră şi şi-a lăsat echipa în inferioritate numerică din minutul 32. Dumitraş şi Herea, două dintre noile achiziţii, au jucat de nota 4, iar Nedelcu, perla care tocmai a refuzat Steaua, de 5! Apărarea cu Ţâru şi Boli pe centru a fost nesigură, mijlocaşii au pasat între ei de-a lungul terenului, în vreme ce vârfurile, pe rând Chiţu şi Casap, s-au ilustrat prin absenţă. Cu Benzar ţinut pe bancă în prima repriză, cu Ţucudean ţinut acolo tot meciul şi cu Florinel Coman nu se ştie pe unde, deci nici pe bancă, nici în teren, nici în tribună, Viitorul a părut rodul unui experiment ciudat, pus la cale de patronul-manager-antrenor.

Iar această echipă visează la grupele Champions League. Potrivit declaraţiei lui Hagi, nu conform impresiilor noastre.