Wimbledon 2017. Trăiască gerontocraţia!

Tenisul băieţilor este dominat în continuare de veterani. Dacă priveşti în Top 10 și ții la tinerețe, rişti o depresie

Să ne uităm un pic şi spre băieţi! Acum, doar cu o zi înainte de Wimbledon. Că spre „tenismene” ne-am tot uitat şi n-am înţeles aproape nimic. Corect ar fi „teniswomene”, dar asta nu rezolvă problema ceţei din tenisul feminin. Este acolo o entropie greu de descifrat în termeni de specialitate. Şi nu citiţi în această constatare accente misogine. Acolo, la fete, se poate orice. Mă rog, la un anumit nivel se poate orice. Dar la băieţi cum e?

6 din 10, nu 6 din 49
Păi, este mai simplu. Priveşti clasamentul ATP şi începi să te lămureşti. Trăiască gerontocraţia! Trăiască bătrânii! În primii 10 ai ierarhiei mondiale avem 6 jucători săriţi de 30 de ani. Murray, 30, Nadal, 31, Wawrinka, 32, Djokovici, 30, Federer, aproape 36, Tsonga 32. Aşadar, primele 5 locuri din Top 10 sunt ocupate de oameni care au 30 de ani sau mai mult. Singurul reprezentant al generaţiei tinere, nici el un puşti cu camembert la gură la cei 23 de ani, se află de-abia pe locul 8. Este austriacul Dominic Thiem, una bucată mare speranţă, care potrivit specialiştilor urmează să-i detroneze pe patronii de acum ai circuitului.

Mai uzaţi sunt tinerii!?
Când se va întâmpla asta, greu de spus. Probabil atunci când procesul de încălzire a planetei se va fi definitivat prin topirea gheţarilor, când Roger Federer va face gută, iar Rafa Nadal, reumatism cronic. Adică, niciodată. Înainte să încercăm un răspuns pentru cvasi-absenţa noii generaţii, să mai rămânem însă puţin în topul celor mai buni jucători de tenis ai lumii. Acolo unde nici ceilalţi membri ai clubului select G10 nu sunt nici ei nişte copilaşi sau adolescenţi. Croatul Marin Cilici are 28 de ani, japonezul Nishikori, 27, canadianul Raonici, alt fost copil-minune, 26. Toţi cei enumeraţi sunt jucători copţi, bărbaţi trecuţi prin ciurul şi dârmonul circuitului. Care, culmea, pare să îi uzeze mai ales pe cei mai fragezi, nu pe veterani. Şi atunci, ce explică absenţa sângelui proaspăt? Este de vină tirania celor 4 mari, care de cel puţin un deceniu domină tenisul masculin? Sunt Federer, Nadal, Djokovici şi Murray responsabili că au ucis concurenţa şi imprevizibilul în circuit? Sau că au pustiit totul în jur, iar în umbra lor au crescut nişte arbuşti pitici?

Unde sunt puştii minune de altădată?
Este vina lui Federer că Grigor Dimitrov, alintat cândva baby Federer, a bătut pasul pe loc şi a preferat să fie mai mult entertainer şi playboy decât un oponent serios, capabil să ameninţe domnia regilor circuitului? Şi ce talent zace în bulgar! Şi, din păcate, câtă inconstanţă! Dacă aţi urmărit finala de la Halle, în care Federer l-a atomizat pe Alexander Zverev, cred că aţi văzut dimensiunile prăpastiei. Aşa arată tânăra generaţie, al cărei exponent autorizat este fratele mai tânăr al familiei Zverev? Timorată şi nervoasă în acelaşi timp, vulnerabilă emoţional şi previzibilă în joc? Unde sunt puştii minune de altădată? Unde sunt Borg şi Willander, Becker şi Agassi şi Sampras? Wilander câştiga Roland Garros când încă un împlinise 18 ani. Tot aşa, Becker triumfa întâia oară la Wimbledon la 17 ani şi jumătate. Ia hai să ne gândim, ar fi posibil aşa ceva astăzi?

Prea cuminţi
Prea multe întrebări şi prea puţine răspunsuri. Îi iubim și îi venerăm pe monștrii sacri, dar simțim nevoia de figuri noi, de aer proaspăt. Așa merge lumea înainte. Realist și parafrazând un mare scriitor-filozof francez, vom avea un Wimbledon al bătrânilor sau nu îl vom avea deloc. Deocamdată, la ei este speranţa. Că Federer va fi din nou strălucitor, că Nole va ieşi din tunel, că Rafa va munci cum numai el ştie să o facă, iar Andy va lupta eroic să îşi păstreze coroana dobândită anul trecut. Iar Stan va oferi cel mai bun tenis al lui şi pe iarbă, acolo unde cam sughiţă. Poate totuşi, cine ştie cum, Zverev, Thiem sau vreun Borna Corici se vor revolta şi ei. Că asta cred că le lipseşte băieţilor ăstora de azi. Spiritul rebel. Nesupunerea. Obrăznicia. Sunt cuminţi, domnule. Şi ascultători. Prea ascultători. Ca nişte fete mari. Ei, hai, să nu începem din nou cu fetele!