Gărzi pretoriene şi râs isteric

Domnule Burleanu, nu e de râs! Nu se mai vede fotbalul de bodyguarzi

Imaginea vorbeşte. Imaginea dă jos vălul fecioriei corporatiste. Gărzile pretoriene s-au mutat de la Roma la Ploieşti. Să-l apere pe Răzvan Burleanu, preşedintele FRF. La Roma nu aveau ce face. Să-l apere pe Totti? De cine sau de ce anume? De iubirea zecilor de mii de suporteri romani pentru omul care a jucat 25 de ani sub culorile aceluiaşi club? De lacrimile lor şi ale coechipierilor? Plângăcioşi şi romanii ăştia, dom’le, nici ei nu mai sunt ce erau odinioară. Dar uite cum bărbăţia s-a mutat mai la Est. Nu suntem noi urmaşii Romei? Hmm, parcă mai mult ai dacilor, ai lui nenea Gerula, dar să nu ne pierdem în amănunte.

Are balta paznici
Gărzile Pretoriene îi păzeau pe împăraţii romani şi erau alcătuite din militari de elită. Corespondenţii lor din zilele noastre, bodyguarzii, sunt practicanţi de arte marţiale, posesori de device-uri performante şi pot fi închiriaţi cu 25 de euro pe oră. Nu se ştie dacă la supliment intră şi o vestală. Deci nu efortul financiar al federaţiei, vreo mie de euro pentru 5 bucăţi de gărzi de corp pe un interval temporal de 8 ore, ar fi marea problemă. Ideea este că Răzvan Burleanu simte că trebuie apărat. Nu ideologic, deşi ar fi de lucru şi aici, ci fizic. Iar dacă reclamă pază înseamnă că ştie el ceva. Ştie că o parte a lumii fotbalului îl respinge. Îl detestă. Chiar îl urăşte, fiindcă se consideră şi acum deposedată de o domnie la care se considera moştenitoare de drept. Aşa după cum există oameni în sistem care îl susţin pe preşedinte. Vestea proastă este că aliaţii aceştia sunt din acelaşi aluat cu adversarii. Mercenari atraşi de interese.

Cine era teroristul?
Totuşi, nu este cam mult să vii cu 5 paznici la o finală de Cupa României cu aspect mai degrabă rural? Şi niţeluş exagerat, ca să nu zicem pur şi simplu caraghios? Cine putea să-l atace pe Burleanu la Ploieşti? Alin Buzărin a scris cu umor despre „forţele paramilitare giurgiuvene” şi despre rebelii din Voluntari. Dar să admitem că nu ştim noi nişte lucruri şi exista o ameninţare reală transmisă de «servicii» întâiului stătător federal. Ca între colegi. Poate apăruse informaţia că un „radicalizat”, terminologia corectă politic pentru teroriştii musulmani, voia să atenteze la know-how-ul domnului preşedinte. Gluma-i glumă şi penibilul rămâne penibil! Peste caraghioslâcul actului în sine, afişarea cu bodyguarzi, este atitudinea lui Răzvan Burleanu în momentul în care a fost interpelat de colegul nostru Andrei Crăiţoiu. Care a făcut şi poza-document cu preşedintele păzit mai ceva decât Mona Lisa.

Un răspuns prost
Fâstâceală prost jucată, de copil prins cu mâţa-n sac? Ce a însemnat acel râs repetat? No comment printre chicote şi chiţăieli? Orice răspuns, oricît de prost era mai bun decât un non-răspuns. Nu trebuie să îţi placă de Andrei ca să îi oferi o explicaţie. Formală, clişeu, lozincă, nu contează.Şi era nevoie de intervenţia de vechil a lui Răzvan Mitroi, şeful departamentului de comunicare al FRF? Mai aveţi o întrebare? Răzvan Burleanu nu se poate apăra singur decât râzând isteric la interpelarea unui ziarist care nu se mulţumeşte cu declaraţii luate la conferinţa de presă?

Houston şi Casa Fotbalului, începem să avem o problemă. Noi, cei nu foarte mulţi care credeam că schimbarea lui Mircea Sandu nu va fi doar o operaţie cosmetică. Şi dacă există gesturi bune, şi iniţiative demne a intra în istoria fotbalului, nu se mai văd de bodyguarzi.