Ca şi candidat
Mai este aproape un an până la viitoarele alegeri pentru şefia FRF. Va fi o luptă pe viaţă şi pe privilegii
După anihilarea lui Gică Popescu, Generaţia de Aur încearcă o regrupare în jurul lui Ionuţ Lupescu. Există însă şi alţi concurenţi periculoşi pentru Răzvan Burleanu. Iar Burleanu modifică regulamente pentru a scoate dinţii oponenţilor.
Paragrafe, alineate, teze şi antiteze
Doi dintre potenţialii rivali ai lui Răzvan Burleanu în lupta pentru şefia FRF ar putea fi Cristi Chivu şi Ciprian Marica. Mai corect spus, conform normelor limbii române, puteau fi. Doi posibili concurenţi serioşi pe care îi împiedică să candideze o propunere de modificare a Statutului FRF. Potrivit Biroului de Presă al organizaţiei conducătoare a fotbalului românesc, nu este vorba decât despre „o propunere de modificare care vizează acordarea Statutului FRF cu acela al FIFA (articolul 24, alineatul 1, teza a doua). Teze şi antiteze la Casa Fotbalului. Hai, nu, pe bune?
Ca şi ziarişti
Apropo de normele limbii române, un pic de gramatică. E un subiect de nişă, dar trimit un îndemn sincer către foştii noştri colegi de la Gazetă, care lucrează acum la departamentul de comunicare al federaţiei. Nu mai evitaţi cacofoniile cu construcţia conjuncţională „ca şi” (de exemplu «ca şi candidat»), dragii noştri! Este o oroare fonetică mai mare decât cacofonia însăşi! Este ca şi cum (aici aveţi un exemplu de folosire corectă a respectivei construcţii) ai vrea să eviţi incendiile interzicând aprinderea focului pe Pământ. Înţelegeţi? Iar de la „ca şi candidat” până la expresii şchioape precum „ca şi preşedinte” sau „ca şi ziarişti” – monstruozităţi lingvistice prin care autorii cred că evită cacofonii de altfel inexistente – mai este doar un pas.
Ajefişti şi ceapişti, uniţi în jurul partidului unic
Închidem paragraful facultativ (atenţie, nu este despre vreo facultate!) dedicat gramaticii limbii române şi încercăm să identificăm eventualele manevre prin care actuala conducere federală caută să-şi securizeze habitatul. Negată într-un comunicat oficial, dar confirmată cu alte cuvinte în acelaşi comunicat, materializarea modificării de statut este una dintre aceste manevre. Sunt Chivu şi Marica doi concurenţi serioşi? Pot fi dacă se hotărăsc să candideze. Chivu a fost ani la rând căpitanul naţionalei şi ultimul fotbalist de succes la mari echipe ale Europei. Ciprian Marica este cel mai important marcator din ultimul deceniu la naţională. Şi Chivu, şi Marica sunt persoane inteligente. Mai mult, au şi piper în vorbe, nu doar rumeguş. Păi, şi atunci merită să rişti? Merită dacă eşti sigur pe realizările tale. Dacă ştii că nu te bazezi numai pe voturile diviziilor inferioare, ale ajefiştilor şi ceapiştilor din fotbalul feminin şi de sală. Ce poate fi mai frumos decât să te lupţi la şefia FRF cu Chivu şi cu Marica, domnule Burleanu? Poate şi cu Lupescu.
Şi dacă lui Lupescu îi vin idei?
Ionuţ Lupescu este un capitol separat. Înalt oficial UEFA, poziţie câştigată într-un univers complicat, care nu exclude meritocraţia, Lupescu a ajuns să fie curtat de foştii colegi de la naţională. Foşti colegi care văd în el alternativa ideală la administraţia Burleanu. Doar că de-a lungul timpului, Lupescu s-a afirmat ca membru independent (dizident?) al Generaţiei de Aur. Nu a făcut echipă cu ei şi în afara terenului. „Kaiserul” a activat sub stindard propriu şi nu a aparținut nucleului coagulat acum 3 ani în jurul lui Gică Popescu. Succesiunea evenimentelor şi retragerea din scenă a lui Popescu l-au transformat însă pe Ionuţ într-un pretendent de mare calibru. La fel ca în cazul lui Chivu sau Marica, dacă ar accepta să candideze. Confortul, liniştea şi poziţia privilegiată de la Nyon contra unei iluzorii puteri în fotbalul românesc. Cred că ştiu ce va alege Lupescu. Cred, dar s-ar putea să mă înşel. „Ca şi candidat” însă nici el nu îndeplineşte criteriile statutului. Domnule Burleanu, nu vi se pare o situaţie burlescă?