Un regat pentru un derby!

Antrenorul Stelei şi-a pus postul la bătaie pentru următorul derby cu Dinamo. Este un joc periculos, dar asumat

Aţi observat că o săptămână fără meciuri în Liga 1 este o săptămână ca oricare alta. Astrele nu suspină după Astra, care face totuşi spectacol la Istanbul, nimeni nu cade în depresie fiindcă nu se desfată cu Voluntari-Pandurii sau cu ACS Poli-CSMS Iaşi.

Tradiţia versus nedreptăţi istorice
Aşteptarea, câtă e, vine tot din perspectiva derby-ului Steaua-Dinamo. Singura întâlnire care trezeşte la viaţă suporteri, ambiţii, resentimente. Restul înseamnă doar o luptă monotonă pentru puncte. Şi dacă există în campionat echipe mai bune decât Steaua şi decât Dinamo, şi cred că există, ele nu se pot lupta cu tradiţia. A nu se confunda tradiţia cu nedreptăţile istorice, inclusiv ale fotbalului. Invocând obsesiv originile de inspiraţie sovietic-cominternistă ale celor două cluburi, opozanţii obţin efectul contrar. Tentaţia fructului interzis este mai mare decât adevărul istoric.

Derby la limită
Prima întâlnire Steaua-Dinamo din play-off va avea loc duminica viitoare, după ce trupa condusă de Contra va fi jucat şi împotriva Craiovei, în Cupa României. Dacă ar fi să judecăm ad litteram vorbele lui Laurenţiu Reghecampf, derby-ul se dispută în condiţii limită. Cu demisia antrenorului pe masă, pusă drept miză de el însuşi împotriva unei noi înfrângeri în faţa rivalului istoric. Invitat la Fotbal Club de la DigiSport, Reghe şi-a nuanţat pariul nebun într-un interval de câteva minute, spunând că acel „plec” trebuie interpretat ca o formă de motivare extremă a jucătorilor lui.

Supralicitare sau mesaj otrăvit?
Uluit probabil de curajul kamikaze al antrenorului, patronul a oferit o versiune optimistă a declaraţiei. Steaua ar fi o echipă atât de bună că Reghe merge la sigur pe o victorie cu Dinamo. „Nu e normal să pierzi cu o echipă care este mai slabă decât tine”, a completat Becali, dar, abil, s-a agăţat şi de alternativa înfrângerii. „Când o să mănânce bătaie, o să mă gândesc şi la un înlocuitor”. Când, dacă, parcă. Deocamdată, Dinamo, „echipa mai slabă” are un palmares recent cu 10 partide fără înfrângere, dintre care 4 victorii. Ultimele 3 consecutive și chiar la scor. Şi atunci, pe ce se bazează Reghecampf? Trimite un mesaj otrăvit către Dinamo? Blufează? Supralicitează? Dar Reghecampf este mai degrabă genul de om calculat. Plus că rezultatele modeste din ultima vreme i-au mai atenuat trufia. L-au făcut mai reflexiv, parcă şi mai realist. Atunci de unde această suprasarcină pe care şi-a pus-o în cârcă? Să fie obida? Orgoliul profesional? Ar fi extraordinar!

Mercenari cuminţi
Atunci când l-am întrebat dacă nu cumva şi-a pierdut plăcerea de a munci, bucuria de a antrena, răspunsul a fost un „Nu” hotărât. Reghecampf spune că nu blazarea sau rutina lui sunt cauza jocului şi rezultatelor cenuşii ale Stelei, ci fluctuaţia de personal. Plecările, venirile. Transferurile care au avut la bază doar cota de piaţă a jucătorilor achiziţionaţi, dar au ignorat forţa morală a acestora. Altă cauză invocată de antrenor, abandonul propriilor suporteri, ca răspuns la problemele legate de siglă, blazon, denumire. Identitatea pierdută poate fi un adversar peste Dinamo. Peste oricine. Dar îţi poţi pierde identitatea nu doar în justiţie, ci şi atunci când transferi mercenari cuminţi. Cam aşa i-a descris Reghe pe Boldrin şi pe De Amorim.

Steaua-Dinamo de duminica viitoare ne va da răspunsul la multe întrebări. Viitorul lui Reghe la Steaua, viitorul lui Contra la Dinamo. Nivelul de joc al rivalelor ireductibile. Şi, cât mai suntem în stare să credem în basme, aşteptăm un meci frumos. Derby-ul îşi vede de viaţa lui cu o nepăsare seniorială, asta îi scoate pe unii din minţi!