Probleme familiare. Sau familiale?

Ne întoarcem la fotbal. La oile şi la câinii noştri. Nici aici nu este mai mult aer, dar ştim cu ce se mănâncă. Sau aşa credem

Treci înapoi la cratiţă! În esenţă, ăsta a fost tonul multor mesaje postate la editorialul „Ascultaţi-l pe Ţiriac!”. Nu te pricepi, politica te depăşeşte! Lasă-i pe ăia competenţi, iar tu, voi, vedeţi-vă de mizele şi mizeriile voastre mărunte! În mediul online, aceasta este o dezbatere de idei.

Baba şi mitraliera
Corect, înapoi la cratiţă! Ce, noi trăim în lumea asta? Nu! În cratiţa noastră sunt doar cornerele, auturile, driblingurile, golurile. Bârfele, comploturile fotbalului. Acolo ni se recunoaşte competenţa. De fapt, nici acolo nu prea ne fierbe oala, dar nu mai contează. Trebuie să fii analist politic ca să îţi dai seama când un nene din Parlamentul României te ameninţă cu mitraliera. Nu mitraliera imaginară a lui Florin Bratu, pe care fostul vârf de atac o arăta tribunelor după ce înscria un gol. Dar ce ştim noi cum se sacrifică oamenii importanţi pentru comunitate?! Pentru proşti.

Pace vouă!
Aşadar, înapoi la cratiţă, la oile noastre. La mioarele pentru care suspină Gigi. Înapoi la lumea minunată a play-off-ului românesc, acolo unde se joacă, se joacă, dar nu prea se marchează. În universul acesta bucolic, unde la pauza şi la finalul meciului Viitorul-Dinamo 0-0 s-au schimbat amabilităţi şi s-au consumat îmbrăţişări îndelungi între Hagi, Contra şi Adrian Mutu. Dacă aţi auzit altceva, nu băgaţi în seamă! Invenţii gazetăreşti, fitile care să aprindă imaginaţia bolnavă a amatorilor de scandal. Adevărul? La pauză, nemulţumiţi de unele decizii ale arbitrului, Contra şi Mutu s-au dus la Marcel Bârsan. Nu ca să îl certe, ci doar pentru a-i expune, pe cel mai civilizat ton cu putinţă, noile directive ale International Board. Aflat în preajmă, Gheorghe Hagi, antrenorul liderului, nu a pierdut ocazia să îşi salute oaspeţii, dar şi să-i completeze cu ultimele tendinţe din arbitraj.

Mesajul lui Cosmin
Bineînţeles că lucrurile nu au stat chiar aşa. Dar nici altminteri, vorba lui Caragiale. Meciul a alternat momentele bune ale Viitorului cu contrele (cum altfel?) lui Dinamo. Deocamdată, miza ucide spectacolul şi play-off-ul arată mai degrabă a teritoriu al armistiţiului. În lipsa marilor fapte fotbalistice, două recente luări de poziţie ale antrenorilor merită atenţia. În interviul acordat Gazetei acum câteva zile, Cosmin Contra a lăsat să se întrevadă despărţirea de Dinamo la finele sezonului. A invocat mai ales probleme „familiare”, ceea ce nu ar trebui să fie un obstacol real, „familiar” însemnând obişnuit, comun, chiar prietenos sau apropiat în alt sens. Mă gândesc că era vorba de probleme familiale, de dorul de familie, ceea ce, dragă Cosmin, este altă gâscă în altă traistă. Dincolo de cârcoteala noastră lingvistică, de care oricum nu se împiedică oamenii noştri de fotbal, rămâne mesajul pe care Contra l-a transmis echipei. Unul de abandon. Reculul de motivare în jocul roş-albilor s-a simţit în partida de la Ovidiu mai mult decât absenţele lui Brănescu, Dielna, Marici sau Mahlangu.

Mesajul lui Gică
Al doilea la rând, deşi el ar trebui să fie mereu primul, Gheorghe Hagi. Lider, ca şi echipa în clasament, într-o ierarhie ad-hoc a declaraţiilor sclipitoare. Hagi a comentat în avanpremieră următoarea întâlnire a echipei sale. Pentru neofiţi, Viitorul-Steaua este de câteva sezoane un meci cu sens unic: spre Steaua/FCSB. Ca să n-o lungim, scorul general al întâlnirilor este 12-1 pentru Steaua, cu observaţia că dacă dăm la o parte cele 5 goluri din singura victorie asupra roş-albaştrilor (rezultat prin care Viitorul se salva de la retrogradare), constănţenii au înscris doar 3 (trei) goluri în 12 meciuri!! Antidotul împotriva celor care văd blaturi acolo unde nu sunt decât croasante? „Regele” a invocat insistent norocul pentru partida care se va juca sâmbătă, 18 martie. De asemenea, s-a rugat ca Niţă să nu mai fie „portarul secolului” contra Viitorului. Sunt sigur că astea erau fumigene pentru ziarişti, iar Hagi are argumente mult mai serioase pentru derbyul de peste trei zile. Voi nu?