Diferenţa dintre Kerber şi Halep
Nu este vorba despre locul ocupat în ierarhia WTA. Nici despre banii câştigaţi în carieră

Primul tur al Openului australian. Wawrinka, învingătorul ediţiei 2014, a avut nevoie de 5 seturi ca să treacă de slovacul Martin Klizan. Croatul Marin Cilici l-a învins greu, tot în 5 seturi, pe polonezul Jerzy Janowicz. La fete, Angelique Kerber, liderul mondial, a sughiţat şi a transpirat mult în meciul contra ucrainencei Lesia Ţurenko. După un prim set liniştit şi o minge de meci într-o a doua rundă la fel de calmă, Angelique Kerber s-a pierdut cu firea şi cu tenisul. Ţurenko a simţit slăbiciunea adversarei şi a profitat. Kerber s-a clătinat. A revenit anevoie în partidă şi scorul de 6-2 din manşa decisivă este puţin mincinos.
Rănită şi nervoasă
Kerber a câştigat învingându-şi slăbiciunile, asta rămâne. O teorie banalizată prin întrebuinţare excesivă, dar perfect valabilă şi astăzi, fundamentează puterea marilor campioni de a supravieţui în competiţie. În tenis, dar nu numai. Se adună cumva, trec peste momentele dificile. Apoi, cu o graţie nebănuită, găsesc pacea interioară care le permite să meargă mai departe. Şi ajungem la ce ne interesează pe noi. Asta nu a reuşit Simona Halep contra americancei Shelby Rogers. Halep nu a arătat ca o luptătoare, ci ca un om rănit. Asta a văzut însuşi Mats Wilander, analistul Eurosport. Ştiţi, bănuiesc, că Wilander este unul dintre admiratorii necondiţionaţi ai Simonei Halep. Wilander, multiplu câştigător de Grand Slam, vestit mai degrabă pentru blândeţea comentariilor lui. Chiar şi aşa, suedezul a observat precaritatea serviciului româncei. Şi o problemă de atitudine. Nu îi arăţi adversarei că suferi, chiar dacă suferinţa este reală, a spus el.
Una vorbim, alta simţim
De unde totuşi această accidentare la genunchi? Cum a apărut şi de când? Toate mesajele vorbite şi scrise ale campioanei române arătau o Simona Halep optimistă, pregătită fizic şi acomodată cu ambientul australian. Mărturii repetate despre relaţia extraordinară cu antrenorul Darren Cahill. Şi, mai ales, clamarea obsesivă a bucuriei de a juca. Atât doar că pe teren lucrurile au stat altfel. Iluzoria bucurie s-a topit în frustrare de la primele schimburi de mingi. Racheta lovită de pământ din gameul al doilea prevestea deznodământul trist. 3-6, 1-6. Nervii au alungat zâmbetul de la primele lovituri energice ale americancei, o jucătoare suspect de mult subevaluată. Ceva nu se lega în jocul numărului 4 mondial, în pofida comentariului pozitiv-patriotic al prietenului nostru Radu Antofi, un veteran la microfonul Eurosportului.
E delict să spui ce crezi?
Mi-am zis atunci că trăim în lumi paralele. De o parte pozitivii, adaptabilii. Semenii noştri care văd partea frumoasă a vieţii, seduşi de perspectiva senină asupra evenimentelor. De partea cealaltă, noi, cei negri în cerul gurii, pesimiştii de profesie, gata să lovim mişeleşte în omul căzut. Aşa să fie? A ajuns un delict să fii critic? Să spui că lucrurile merg rău când merg rău şi să aplauzi când merg bine? Atât de adânc acţionează în subconştient dictatura publicului care vrea să-i cânţi dulce în ureche încât să vezi roz în loc de negru? Să fi câştigat deja bătălia sistemul care promovează politica divertismentului în dauna unei opinii lucide?
Clişeele lui Darren
Nu vom afla curând răspunsul la aceste întrebări pretenţioase. Dar ar trebui să ne preocupe ce se întâmplă cu unul dintre sportivii de frunte ai României. Aici vin alte întrebări, mai puţin existenţiale. Este Simona Halep suprasolicitată fizic? Este ea victima efortului necesar a compensa o statură care nu o avantajează? Tenisul ei fizic, care a dus-o aproape de culmi, îşi cere plata acum? Este obosită şi psihic şi nimeni nu are curajul să îi atragă atenţia? Iar relaţia asta zen cu Darren Cahill nu cumva mai mult o demobilizează? Ce a câştigat Halep în planul jocului de când australianul îi este antrenor? Ce îl face deosebit în ochii ei, doar faptul că la coaching Darren îi descântă nişte clişee călduţe?
Sunt convins că semenii noştri care cred în forţa tămăduitoare a binelui universal au răspunsurile potrivite pentru toate aceste întrebări puerile.