Apără Tătăruşanu! Până când?

Titularul naţionalei României nu mai este în graţiile şefilor Fiorentinei. Iar aceştia au găsit un mod patentat de a-i comunica vestea

Directorul adjunct al Gazzettei dello Sport şi totodată şeful subredacţiei toscane a celebrului cotidian sportiv peninsular a transmis un mesaj atunci când a evocat despărţirea lui Tătăruşanu de Fiorentina. A se reţine. Un mesaj şi mai puţin o opinie jurnalistică.

Mesajul
Personaj proeminent al unui cotidian sportiv cunoscut în întreaga lume, bănuim că Luca Calamai ştie ce vorbeşte. Când ziaristul italian spune „Pentru acest sezon se va merge înainte cu Tătăruşanu, Dragowski şi Lezzerini. Apoi, în iunie nu va rămâne decât portarul polonez şi va fi transferat un alt număr 1”, jurnalistul cu funcţie de la Gazzetta dello Sport trimite în acelaşi timp un mesaj şi un avertisment către titularul postului din poarta Fiorentinei şi al echipei naţionale a României.

Jurnalist-portavoce a clubului
Să explicăm. În general, ziariştii sportivi din Italia, mai ales ziariştii importanţi, au legături privilegiate cu cluburile din oraşele lor. Aş zice chiar un pic dincolo de idealul independenţei jurnalistice. Asta le aduce beneficii şi constrângeri. Constrângerile se subînţeleg; te transformi în om de casă al echipei de care răspunzi. Devii un soi de ofiţer de presă din exterior. Beneficiile înseamnă printre altele (multe) informaţii din interior. Interesant, uneori constrângerile şi beneficiile se suprapun. Să luăm, de exemplu, situaţia lui Tătăruşanu. Nemulţumit de nivelul prestaţiilor portarului, clubul îi şopteşte ziaristului că Tătă nu mai are viitor la Fiorentina. Nu doar că îi şopteşte, are interesul ca ştirea să treacă de la nivelul de zvon la stadiul de certitudine. Aici intră pe rol şi credibilitatea autorului ştirii. Greutatea jurnalistică a acestuia. Cum articolul nu este semnat de un fitecine, scopul a fost atins.

Avertisment şi probă
Ce află Tătăruşanu? Că nemulţumirea şefilor Fiorentinei a atins un punct critic. Citind şi mai atent, românul observă că, de fapt, i se mai acordă o şansă. Până în iunie intră într-o ultimă perioadă de probă. O posibilă creştere a evoluţiilor în Serie A ar putea fi echivalentă rămânerea lui la clubul viola. Totuşi, Tătăruşanu, băiat inteligent, mai ştie ceva. El a semnat un contract care se întinde pe încă doi ani din vară încolo. Nu poate fi alungat ca un câine de pripas. Dar dincolo de transparenţa mesajului transmis de domnul Luca Calamai şi de receptivitatea lui Ciprian, problema rămâne.

Nici el, nici echipa
Iar problema este că, fără să fie o cruntă dezamăgire, titularul postului de portar al naţionalei României nu se ridică la nivelul aşteptărilor. La nivelul aşteptărilor cui, veţi întreba? Al tuturor până la urmă, poate şi al lui. Câteodată dă senzaţia că este absent şi golit de energie. Nu este nici rău, nici nebun, calităţi arhetipale la portari. Lipsa de anticipaţie la unele faze, vulnerabilitatea jocului cu piciorul, ieşirile târzii şi nu o dată ezitante pe centrări întregesc tabloul. Transferat liber de contract de la Steaua în 2014, Tătă a avut şi meciuri în care a închis poarta, dar şi prestaţii de uitat la Fiorentina. Sezonul în curs a realizat o medie de 1,33 goluri primite pe meci, iar în 7 partide a încasat cel puţin două goluri. Fiorentina însăşi se prezintă cu cea mai vulnerabilă defensivă de la revenirea în Serie A, în 2004, cu 24 de goluri la pasiv în 18 etape disputate. Şi bineînţeles că nu toate golurile din poarta Fiorentinei sunt opera lui Tătăruşanu. Binomul portar-echipă este perfect reversibil.

Ţin minte cu plăcere discuţia pe care am avut-o acum un an şi ceva cu Ciprian Tătăruşanu, când i-am dus la Florenţa trofeul Gazetei Sporturilor, pentru cel mai bun jucător al anului. Am descoperit un om isteţ, echilibrat, realist, cu umor. Şi de bun-simţ. Printre multe altele, Tătăruşanu îmi mărturisea că nu înţelege severitatea ziariştilor români. „Dacă am intrat pe teren, oricât de prost am jucat, daţi-ne măcar 5-ul ăla amărât!”, mi-a spus. Nu ştiu, poate că avea dreptate. Faptul este că Luca Calamai l-a notat generic cu 6,5 pentru Gazzetta dello Sport (notă bună în Italia!), dar îi transmite că trebuie să plece de la Firenze! Deci cum e mai bine, Tătă?