Sunteţi amatori de profesionişti?

Cu umor, Petre Grigoraş avertizează că vom deveni o naţie de obezi. Fără umor, sugerează că statul trebuie să dea bani în continuare fotbalului

Par vorbe spuse la nervi. Dacă ar fi fost ale lui Hagi nu ne-am fi mirat. El este foarte supărat zilele acestea, cu toate că Viitorului, al treilea lui copil, îi merge bine. În schimb, lui Petre Grigoraş şi echipei lui, Pandurii, nu le merge bine deloc. Imediat după înfrângerea în faţa Stelei, Grigoraş a lansat un avertisment. „Ne ducem dracului, o să fim o naţie de burtoşi şi de ochelarişti”.

Burtos nu te naşti, te faci!
Este foarte posibil ca obida lui Grigoraş să aibă ecou în cu totul altă parte decât printre mai marii ţării, acuzaţi că nu se gândesc la starea de sănătate a poporului. Nu-i exclus ca diferite organizaţii non-guvernamentale, non-profit şi non-orice să vadă în cuvintele antrenorului un mesaj discriminatoriu. „Burtoşii” şi „ochelariştii” s-ar putea simţi lezaţi. Iar dacă nu ei, alţii, care se simt îndreptăţiţi să-i reprezinte. Deşi burtos nu te naşti, ci te faci. Iar ochelarist devii şi dacă stai prea mult în faţa calculatorului jucând counter strike în guildă. Apelul lui Grigoraş, spus cu umor de bună calitate, are sens. Burţile cresc cu şaorme şi burgeri, dioptriile, „cât fundul de borcan”, sporesc odată cu adăstatul ore în şir pe reţelele de socializare. Şi da, imaginea îmbrăţişărilor viitorilor mutanţi care îşi sug burţile şi îşi iau ochelarii de pe nas l-ar recomanda pe Grig pentru un premiu literar.

Amatori contra profesionişti
Greşeala lui Grigoraş este legătura artificială între sportul pentru mase şi sportul de performanţă finanţat de stat sau de comunităţile locale. Grigoraş antrenează la Pandurii Târgu Jiu, formaţie aflată în insolvenţă şi foarte aproape de faliment. El este unul dintre numeroşii antrenori care muncesc la echipe care trăiesc de azi pe mâine. Asemenea colegilor de breaslă, Grig înţelege că nu îşi poate face meseria cu fotbalişti neplătiţi cu lunile. Vorbim despre fotbalişti profesionişti, nu despre amatori dornici să mai dea jos burţile construite cu migală şi poftă de performanţă culinară. Grigoraş este un om inteligent, asta nu îl împiedică totuşi să amestece lucrurile. Dacă un mamut precum Complexul Energetic Oltenia, regie de stat, refuză să mai finanţeze fotbalul profesionist de la Târgu Jiu, asta nu înseamnă că autorităţile române lucrează împotriva sănătăţii propriului popor. Dacă Primăria Iaşi nu mai este solidară cu Poli Iaşi, eufemism pentru tăierea finanţării, asta nu arată că banii contribuabililor nu sunt folosiţi contra interesului acestora. Pentru lămuriri poate fi consultat primarul Nichita, Casanova de Dealul Copoului.

Ce îşi doresc comunităţile?
Tabloul apocaliptic al fotbalului care moare de inaniţie nu (mai) are priză la marele public. Aici nu este doar invidia firească a oamenilor obişnuiţi, scandalizaţi de câştigurile indecente din lumea celor care dau cu piciorul în minge. Dar, după ce ani de zile conducători şi antrenori şi jucători au trăit mult mai bine decât le-ar fi permis performanţele sportive şi manageriale, după ce au învârtit comisioane şi plocoane, lumea nu mai este dispusă să înghită povestea săracilor din fotbal. De când s-a închis robinetul banului public, Liga 1 trăieşte aproape exclusiv din banii televiziunilor. Statul poate acţiona, dar nu prin continuarea pomenilor. Statul trebuie să reglementeze. Şi trebuie aflat ce îşi doresc comunităţile locale. Poate oamenii tânjesc după spitale curate şi după şosele fără gropi. Poate vor spaţii verzi şi şcoli mai sigure.

Poate oamenii vor mai multe şaormerii, sunt banii lor în fond. Poate vor echipe amatoare sau semiprofesioniste, care vor trăi exclusiv din banii şi munca voluntară a membrilor fondatori. Credeţi că ăsta este sfârşitul lumii sau începutul revenirii la o lume normală?