„Meciurile vieţii” lui Dragomir. Dar ale lui Paszkany?

Încă nu a apărut şi deja face vâlvă cartea autobiografică a fostului preşedinte al LPF

Între „Mitică, dă-te la o parte!” şi „Mitică, dă-te la o carte!” diferenţa nu este decât de o literă. Poate chiar de litera legii dacă se va dovedi că dezvăluirile fostului preşedinte al Ligii Profesioniste de Fotbal, incluse în volumul „Meciurile vieţii mele”, au ca fundament fapte şi întâmplări reale. Teorie negată vehement de Arpad Paszkany, personajul incriminat în amintirile lui Dumitru Dragomir, alias Corleone.

Lupii tineri versus lupii bătrâni
Pentru a înţelege însă despre ce este vorba în propoziţiile cărţii domnului Dragomir, o scurtă recapitulare. „Mitică, dă-te la o parte!” a fost sloganul la modă în lumea fotbalului autohton cu 3 ani în urmă. Se întâmpla după ce îndemnul „Mitică la brutărie!” alimentase imaginaţia suporterilor, indiferent de steag. Înlăturarea lui Dragomir din fruntea LPF devenise nu doar un curent la modă, ci şi o necesitate printre oamenii de fotbal. Lupii tineri – Arpi, Muri, Walter, Capră, nu mai aveau loc de lupii bătrâni, reprezentaţi de Mitică, nea Jean şi compania. Atinsă masa critică a nemulţumirii şi apropiindu-se alegerile, trebuia găsit un oponent credibil. Peste noapte, Gino Iorgulescu devenea contracandidatul autointitulatului curent reformator.

Fotbalul trece prin Tratoriile lui Gino!
O alternativă ciudată la prima vedere. Iorgulescu se extrăsese din peisajul fotbalului, dedicându-se afacerilor. Aparent, doar „Tratoria il calcio”, reţeaua de restaurante patronate de fostul internaţional, evoca legătura acestuia cu fotbalul. Activat pe nepusă masă, Gino vine într-o limuzină albă şi îşi depune candidatura la sediul LPF cu câteva ore înainte de termenul limită. Înainte şi mai ales după scrutin, a circulat teoria sprijinului politic primit de Iorgulescu din partea PSD. Mai exact pe filiera Ponta, şi nu doar pentru că fostul premier era mare amator de paste şi fructe de mare la Tratoriile lui Gino. Faptul este că Iorgulescu a câştigat alegerile surclasându-şi adversarul, Mitică Dragomir. O performanţă excepţională pentru cineva care nu îşi făcuse niciun fel de campanie electorală. Nu la vedere.

Povestea, contra-povestea
Ne întoarcem în prezent, abuzând din nou de titlul emisiunii colegului nostru Radu Paraschivescu, „Dă-te la o carte”. Debarcat de la şefia Ligii, deci mai puţin ocupat, dar presat de nişte procese pe rol, Mitică s-a pus pe scris. Nimic nou până aici, să observăm că el şi-a descoperit totuşi harul literar (încă) în libertate. Asta spre deosebire de iluştrii precursori cu opere concepute la „mititica”. Dragomir povesteşte în carte cum Arpad Paszkany i-ar fi propus cedarea fără licitaţie a drepturilor TV, contra unei şpăgi. Micuţă, bineînţeles, vreo 20 de milioane de euro. Preluat de săptămânalul Fanatik, episodul întâlnirilor dintre Dragomir, pe atunci preşedinte al Ligii, şi Arpad Paszkany, patronul CFR-ului la vremea aceea, a provocat şi o reacţie de vehementă negare din partea lui Paszkany. „O invenţie!”, spune Paszkany. Şi tocmai acum, înainte de alegeri, observă omul de afaceri.

De ce s-au întâlnit?
Inteligent, în intervenţia încredinţată fanatik.ro Paszkany nu neagă întâlnirile cu Dragomir. Nici aceea de la Cluj, la Iuliu Mureşan acasă, nici cele de la Bucureşti. De ce la Iuliu Mureşan acasă, că subiectul nu era deloc de ordin privat? Gătea bine gulaşul, dăduse Muri cep la butoiaşul cu pălincă? Mergem mai departe. Şi rememorăm. Atunci când s-a negociat vânzarea drepturilor TV, în târg s-a vorbit insistent de o legătură între Paszkany, un grup de oameni de afaceri („Grupul de la Cluj”) şi o societate de brokeraj, pe de o parte, şi Gino Iorgulescu &PSD de cealaltă parte. A naibii coincidenţă, drepturile TV au poposit taman la Look TV, canalul media al lui Arpad Paszkany.

Greu de spus dacă „Meciurile vieţii mele” a lui Mitică Dragomir va fi un succes editorial. Şi nici nu va marca istoria literaturii universale cum au făcut-o versurile lui Bob Dylan. Dar cred că în cartea lui Dragomir sunt nişte poveşti care au foarte mare legătură cu personaje şi întâmplări cât se poate de reale. Nu ştiu cum stă cu brutăria, dar nea Mitică ştie foarte bine bucătăria fotbalului nostru. Şi de acolo nu iese un miros îmbietor.