Pentru ce te plătim, Jakob?

Danezul Vestergaard a mai pus la pământ o echipă. După Oltchim, CSM Bucureşti

Jakob Vesterggard este dezamăgit. Jakob Vestergaard este un danez care se declară dezamăgit şi pe care îl ghicim puţin depresiv. Asta nu ar trebui să fie o noutate, conform statisticilor mulţi nordici au porniri depresive, tot aşa după cum mulţi au evidente înclinaţii artistice. Cauzele acestor crize existenţiale pot constitui obiectul unui amănunţit studiu sociologic-comportamental, întreprindere care ne depăşeşte.

Echipa noastră, la propriu!
Pe noi ne interesează mai puţin tristeţea cetăţeanului Jakob Vestergaard şi mai mult activitatea antrenorului Jakob Vestergaard. Iar problema este că domnul Vestergaard nu are o explicaţie pentru felul lamentabil în care arată echipa pregătită de el, în special pe a doua jumătate a partidelor. După cum probabil ştiţi, echipa lui Jakob Vestergaard este CSM Bucureşti. Campioana en-titre a Europei la handbal feminin. Vineri seară, CSM a pierdut şi a doua întâlnire directă cu Gyor, de data asta în Ungaria. Scenariul a fost asemănător celui de la Bucureşti. Fetele noastre – la propriu, CSM funcţionează cu precădere din banii bucureştenilor plătitori de taxe la bugetul local – au început bine întâlnirea cu Gorbicz şi compania. Au condus înainte de pauză cu 13-11, dar s-au prăbuşit în ultimele 30 de minute, când au încasat 22 de goluri, reuşind să înscrie doar 12. Scor final, 33-25 pentru Gyor.

Contraexemplul Rasmussen
Înaintea lui Vestergaard, CSM Bucureşti a fost pregătită de un alt danez, Kim Rasmussen. Cu el pe banca tehnică s-au obţinut rezultate excepţionale, culminând cu câştigarea Ligi Campionilor. Deşi concetăţean al lui Jakob, Kim nu părea deloc victima Melancholiei care anunţă Apocalipsa, aşa cum încerca să ne convingă pretenţioasa peliculă a maestrului Von Trier. Dar Lars von Trier este regizor, nu antrenor. La el depresia poate fi sursă de Oscar-uri sau Palme D’Or-uri. Ca antrenor, depresia îţi aduce eşecuri. Kim Rasmussen era, este, de fapt, un om care transmitea energie echipei. Vestergaard desenează nişte scheme şi comunică un mesaj formal. Uitaţi-vă cum arată acum Isabelle Gullden şi cum strălucea în campania glorioasă din sezonul trecut! Credeţi că s-a schimbat atât de mult în rău jucătoarea sudeză sau îi lipseşte impulsul pe care îl primea de la antrenor?

Analiză de suporter
„Repriza a doua a fost un dezastru. Am căzut inexplicabil, portarii au dispărut, la fel şi apărarea”, a comentat Vestergaard după al doilea meci cu Gyor. Asta am văzut şi noi, ne-antrenorii. Aşteptam o explicaţie mai aplicată a lui Vestergaard, dacă tot îl plătim fără să fi fost întrebaţi. De ce îşi pierd fetele capul în repriza secundă? Sau poate că nu doar capul, ci şi suflul. Ce se întâmplă cu Carmen Martin, altădată inima echipei? Dar cu Oana Manea, dar cu Paula Ungureanu, care simţea ea acum o săptămână că la Gyor va fi victorie a CSM-ului? De ce nu funcţionează apărarea, acolo unde acum câteva luni excela Torstensson?

CSM s-a întărit!
De la CSM au plecat braziliencele Pessoa, Ana Paula Rodrigues, Fernanda da Silva, daneza Maria Risker şi rusoaica Ekaterina Veskova. Dar au venit muntenegreanca Mehmedovici, franţuzoaicele Ayglon şi Niombla şi Paula Ungureanu. Au fost păstrate Grubisici, Carmen Martin, Isabelle Gullden şi Thorstensson. Măcar teoretic, la nivelul stranierelor, echipa s-a întărit, nu a slăbit. Banii curg în continuare, publicul bucureştean a învăţat din nou drumul spre „Polivalentă”; a avut grijă Primăria Generală să nu construiască altă sală. Rămâne că buba este la antrenor. Să ne amintim că Jakob Vestergaard, altfel dublu câştigător al Ligii cu Viborg, în 2009 şi 2010, a eşuat şi în mandatul la Oltchim, cu o echipă cel puţin la fel de bună. Sau care costa la fel de mult, cum vreţi să o luaţi.

Poate că Vestergaard este acel tip de antrenor-funcţionar evocat de Cornel Oţelea în interviul din Gazetă. Poate că Rasmussen era mercenarul atipic, care muncea cu gândul nu doar la salariu. Şi probabil că este timpul să ne obişnuim că marile echipe ale handbalului de astăzi sunt construcţii bazate pe mercenariat. Acţionari involuntari, dar de drept ai acestora, măcar să avem garanţia că ne sunt cheltuiţi eficient banii.