Claudiu, te mai aşteptai?

Christoph Daum l-a chemat la lot şi pe Keşeru. Iar acum este acuzat de inconsecvenţă. E clar, deja suspinăm după Iordănescu şi Piţurcă

Greşeala recunoscută este pe jumătate iertată. Dar greşeala subînţeleasă şi reparată târziu, cum este? Aplaudată? Vorbim desigur despre convocarea de ultimă oră a lui Claudiu Keşeru pentru meciul cu Polonia. Doar pentru întâlnirea cu Polonia, nu şi pentru amicalul cu Rusia din neamicala Cecenie şi neprietenosul Groznîi. Aşadar, Christoph Daum şi-a călcat pe…. Nu ştim pe ce. Pe mândrie? Pe principii? Pe propria filozofie de a nu recunoaşte, fiindcă greşeala recunoscută te face mai vulnerabil, nu mai puternic?

De ce Keşeru
Un exerciţiu de imaginaţie. În locul lui Daum, pe banca naţionalei se află Anghel Iordănescu. Sau, mai palpitant, Victor Piţurcă. Restul peisajului rămâne acelaşi. La Coruna aşteaptă în continuare primul gol al lui Florin Andone, pe care l-a transferat în vară cu scopul de a fi golgeterul echipei. Lui Stancu îi prieşte mai mult sub tricolor decât la Gencler, Alibec îşi trage sufletul şi piciorul, aşteptând să ajungă teafăr la Steaua. După o perioadă mai bună, Gicu Grozav s-a stins din nou. O parte semnificativă a lumii fotbalului observă că omiterea lui Keşeru este o greşeală. Presa insistă pe idee cu date, cu cifre. 8 goluri în ultimele 4 meciuri. Ba chiar nuanţează: în campionatul Bulgariei se înscrie mai uşor decât în măreaţa noastră Ligă. Reţelele de socializare vuiesc, de asemenea, pe tema ignorării lui Claudiu.

Nea Puiu şi nea Piţi nu ar fi cedat
Ei, cum procedează nea Puiu şi nea Piţi într-o astfel de situaţie? Îi vedeţi cu ochii minţii? Bineînţeles că vâlva creată nu îi tulbură din procesul de creaţie. Nu pleacă urechea la bâzâitul jurnaliştilor. Dar ascultă (stereo), analizează (sistem bluray), decantează (cartezian), doar îi ştim. Şi fac în felul lor. Separat, dar la unison. Nu îl convoacă. Ei nu cedează la presiunea populară. Au coloană, dom’le! Principii profesionale şi repere morale. Ei nu se discreditează ca neamţul ăsta care se dă după cum bate vântul. Sper că îi recunoaşteţi! Vreau să cred că nu i-aţi uitat pe nea Puiu şi pe nea Piţi!

Cu Arsenal, ca Ilie cu Argentina
De acum încolo, totul depinde de Keşeru. Oare? Cunoscătorii pretind că la partida de pe 11 noiembrie tot Andone va începe titular. Nu se ştie de ce, dar tot el va fi acolo. Dar într-un anumit sens, mingea a ajuns în sfârşit la Keşeru. După ce a tot fost în careul adversarilor lui Claudiu, acolo unde atacantul lui Ludogoreţ continuă să înscrie goluri. Ultimul, cel mai important şi cel mai frumos a fost în poarta lui Arsenal. Arsenal Londra. O atingere delicată, un gest care străbate memoria până la bijuteria lui Ilie Dumitrescu lăsată în poarta Argentinei ca mărturie a trecerii noastre prin marele fotbal. Ceva asemănător ca dinamică a execuţiei a reuşit Keşeru contra formaţiei lui Wenger, nu la fel de important însă cum se dovedea golul lui Ilie.

Ei cu Lewandowski, noi cu Andone?
Statistica Gazetei arată că Florin Andone, Bogdan Stancu, Alibec şi Grozav au marcat împreună mai puţine goluri decât Keşeru. Pentru ca demonstraţia să fie rotundă, exact ca o minge de fotbal bine umflată, mai trebuie să se întâmple un singur lucru. Keşeru să înscrie (şi) în meciul cu Polonia. Este el condamnat să înscrie? Sigur că nu, dacă el ar fi condamnat, atunci Andone înseamnă că este damnat deja. Şi da, Christoph Daum este obligat să se gândească temeinic ce opune Poloniei lui Lewandowski, cel care tocmai a marcat de două ori în poarta lui PSV Eindhoven şi a lovit de patru ori barele. Să cântărească temeinic Christoph cu ce atac începem, măcar aşa cât să nu râdă lumea de noi din minutul 1.

Fără legătură cu Keşeru, Andone sau Lewandowski, dar în strânsă legătură cu oamenii care înscriu. Admiraţie nesfârşită pentru Ozil cu al său gol în poarta lui Ludogoreţ, la scorul de 2-2. Golul lui Ozil nu este de povestit, este de văzut şi de revăzut. Ca „La dolce vita” lui Fellini sau ca „Blow-up”-ul lui Antonioni. Asta ca să ne dăm şi culţi. Nu este de ratat nici alunecarea lui Moţi de la faza cu pricina. Ca filmele cu Benny Hill sau cu Mister Bean.