Bravo, Simona!

Ocupanta locului 4 în clasamentul WTA a înţeles în şi pe ce lume trăieşte. Şi profită, înconjurată de oameni care nu-i ies din cuvânt

Declaraţie la două capete a lui Ion Ţiriac. „Ar fi o glumă să ne gândim că Simona Halep ar putea aspira la locul 1 mondial”. Urmată de: „La talentul pe care îl are, ar trebui să facă 4-5 ore de antrenament pe zi. Nu merge aşa”. Aici, fostul partener de dublu al lui Ilie Năstase practică ambiguitatea. Şi nu prea îi este felul. Ce să înţelegem? Are talent cu carul Simona sau aşa şi aşa? Şi se antrenează mult sau puţin? Fiindcă 4-5 ore de pregătire zilnică nu par ceva ieşit din comun pentru un sportiv de mare performanţă.

Modelul Vilas. Cine?!

Acel „nu merge aşa” ar trebui să ne lămurească. Indiferent cât crede sau se îndoieşte în/de talentul Simonei, Ţiriac ne spune că ea se antrenează cam puţin. Mult mai puţin decât o făcea pe timpuri Guillermo Vilas, de exemplu. 8 ore de sclavie zilnică pe terenul de tenis. Dar Vilas, fostul elev al lui Ţiriac, primul produs premium scos de antrenorul Ţiriac (nu îl cunoşteaţi în ipostaza aceasta, nu-i aşa?) era un truditor prin definiţie. Un pachet de muşchi, voinţă şi ambiţie. Un tânăr pletos plecat din Argentina să cucerească lumea, care l-a întâlnit în drumul lui pe un român mustăcios, priceput la tenis şi abil în afaceri. Argentinianul a câştigat turnee de Grand Slam, a deţinut ani de zile recordul de invincibilitate pe zgură (53 de victorii consecutive) şi doar o eroare de calcul a clasamentului ATP l-a împiedicat să deţină supremaţia pentru câteva săptămâni la sfârşitul anilor ’70.

Vacanţa cu trenul de Singapore

Încheiem paranteza consistentă despre viaţa şi opera lui Vilas, reţinem exemplul lui de dăruire, şi ne întoarcem la Simona Halep. După ratarea Turneului Campioanelor, Halep a intrat în vacanţă. Într-o bine meritată vacanţă, ca să dăm clişeului ce-i al clişeului. Imaginile cu ea şi Darren Cahill maimuţărindu-se pe reţelele de alienare confirmă că românca a trecut bine peste evoluţia modestă de la Singapore şi că accidentarea de la genunchi nu-i mai dă bătăi de cap. Presimt că numeroşii ei admiratori se vor simţi lezaţi de observaţiile anterioare, ceea ce, dincolo de ocări, va veni la pachet cu o necesară împrospătare a memoriei: sacrificiile şi munca depuse de Simona ca să ajungă până aici, plus argumentul final că ea nu datorează nimic nimănui, nici ţării, nici compatrioţilor. Numai lucruri adevărate. Dar folosite strâmb în argumentaţie.

Darren, Virginia, să nu o supăraţi!

Sport naţional de mare succes, mângâiatul pe creştet este ilustrat excelent în cazul domnişoarei Halep. Amputarea spiritului critic creează terenul fertil pentru cultul personalităţii şi spiritul dictatorial, ramură agricolă la care am obţinut mereu producţii record la hectar. Fire dominatoare, chiar tiranică, a 4-a clasată în ierarhia WTA a mai reuşit ceva. Şi-a anulat orice fel de opoziţie şi în propriul staff. Intervenţiile lui Darren Cahil din pauza meciurilor sunt o mostră de servilism, nu de pedagogie. El este elevul şi ea este profesoara! El este cel ascultat, el riscă să fie alungat ca un câine de pripas dacă o supără. Mai departe. Privirea speriat/panicată a Virginei Ruzici, managerul drei Halep, arată şi acolo cine e şeful. Stăpânul. Cam multă umilinţă pentru nişte bani, doamnă Ruzici! Deocamdată, dumneavoastră aţi câştigat Roland Garrosul, nu Halep.

Dreptatea „moşului”

Simona Halep nu are antrenor şi manager, are angajaţi. Slujbaşi. Servitori care nu crâcnesc. Acolo totul funcţionează în halucinantul algoritm patentat mai an de Alina Tecşor, „Simona vrei o banană?”. Şi da, antipaticul de Ţiriac are dreptate. „Moşul” ăsta cum se vor grăbi destui să-i zică, se pricepe la tenis şi a înţeles că Halep nu se mai antrenează cum o făcea când se lupta să intre în elită. Nici ambiţia parcă nu mai este aceeaşi. Peste 14,5 miloane de dolari câştigaţi exclusiv din tenis în numai trei de ani au darul să îţi schimbe reperele. De aceea nivelul jocului ei este sub cel de acum doi ani, când o bătea pe Serena. Peisajul tenisului feminin o avantajează însă pe Halep. Kerber lider mondial, o jucătoare normală, vorba aceluiaşi Ţiriac, ne face să gândim că am trăit timpuri mai bune în acest minunat sport. O jucătoare şi mai normală, Halep poate supravieţui decent în top destul timp de aici încolo. Fată inteligentă ea a înţeles asta. Bravo, Simona, capul sus!