Doar Dinamo Bucureşti. Doar Dinamo II!

Demonstraţia finală a venit din interior. Gluma de echipă a lui Andone putea fi învinsă de copiii antrenaţi de Laurenţiu Diniţă, care au jucat frumos şi cu ambiţie

Dinamo II-Dinamo I în Cupa României. Am crezut că este o glumă proastă atunci când s-a tras la sorţi. Apoi am fost convinşi că meciul va fi continuarea glumei proaste, „ăia mici” urmând să se dea la o parte din calea celor mari şi tari. Gafa federală, care a făcut posibil ca o echipă din prima ligă să-şi întâlnească propriul satelit în Cupa României, a căpătat proporţii cosmice. Imaculata opoziţie, cu sfinţii din Generaţia de Aur, i-a arătat din nou cu degetul pe uzurpatorii de la FRF.

O glumă cu tâlc
Căile fotbalului sunt însă foarte încurcate. Gluma proastă s-a transformat într-o glumă bună pe măsură ce treceau minutele, iar Dinamo I nu putea să înscrie în poarta lui Dinamo II. Glumele bune, în afară de faptul că ne fac să râdem, mai au o mare calitate, ne spun adevăruri. În cazul nostru, adevărul este că Dinamo II joacă mai bine decât Dinamo I. Mai simplu, mai curat tehnic. Se poate spune şi invers, Dinamo I joacă mai prost decât Dinamo II. Mai îngălat, mai complicat, cu o blazare izvorâtă din amatorism. Că trofee au câştigat băieţii lui Ando doar prin cluburile de noapte!

Oamenii serioşi, fără simţul umorului
Băieţi cu simţul umorului, cei din galerie au gustat gluma în toată splendoarea ei şi au condimentat evenimentul cu scandări sarcastice. Oameni serioşi, Andone şi ceilalţi membri ai staff-ului tehnic au digerat greu rezistenţa tinerilor antrenaţi de Laurenţiu Diniţă. Mai mult, păreau contrariaţi. Adică ce vor şi ăştia să demonstreze, de ce nu se dau la o parte? Nu ştiu unde le este locul? De unde nesimţirea asta? Păi, ce, ăsta e sat fără câini? Poate că da. Poate că asta este şansa fotbalului în general, ca uneori oamenii să pună mai presus onoarea şi profesia decât sistemul care îi condamnă la supunere. Bravo, Laurenţiu Diniţă!

Neaţă, nu Oneaţă!
Într-o lume virtuală şi virtuoasă, Ioan Andone şi-ar fi dat demisia după ruşinea de meci cu Dinamo II. În acelaşi univers imaginar, drept, dar nemilos, patronul ar concedia în bloc echipa „mare” şi ar înlocui-o de urgenţă cu echipa a doua, cu Laurenţiu Diniţă cu tot aşezat pe bancă. De ce? Pentru că Denis Ciobotariu poate fi un fundaş mai bun decât tatăl lui, oricum este trei clase peste Marici şi peste Nedelcearu, Alexandru Dulca, Târcoveanu şi Ion Gheorghe sunt mai fotbalişti decât toţi mijlocaşii pe care îi tot învârte Andone în campionat, Eşanu este mai portar decât Penedo, Cobrea şi Brănescu la un loc, iar Neaţă nu este Oneaţă, dar pare o variantă mai bună decât Bizonul Gnohere. Care Bizon, cu kilele suplimentare recuperate nu se ştie când, arată mai degrabă ca un bou de povară.

Insolvenţa tinereţii
Previzibil, alde Steliano Filip şi compania nu înţeleg nimic din întâmplarea de miercuri seară. Cu aerul lui de bunic sfătos şi fruntea fără cute, nenea Steliano îi prevede un viitor strălucit nepotului lui Cristi Dulca. Mai bine ar avea grijă de viitorul lui şi de felul în care degajează mingile ajunse în careul propriu. Dar nicio problemă, domnu’ Daum îl place, iar nea Ando la fel, deci păcăleala continuă. Cât despre (ne)promovarea tinerilor în fotbalul nostru, pledoaria copiilor de la Dinamo II este peste orice discurs motivaţional sau advertorial. Aţi observat că pe lângă Ion Gheorghe şi Neaţă până şi Rotariu părea bătrân? Bătrâneţea ca stare, nu ca vârstă. Bătrâneţea la tinereţe, bătrâneţea fără tinereţe. Asta este tot o stare de insolvenţă. A spiritului, şi se iese mai greu din ea. Sau niciodată.