Stanciu acasă şi în deplasare
Lumea cu două feţe a fotbalului nostru, culantă cu tot felul de mediocri, are un sport favorit. Demolarea lui Stanciu

Jurgen Geril este ziarist la cotidianul belgian Het Nieuwsblad şi semnează zilnic articole despre Anderlecht. Modelul funcţionează şi la noi, la fel ca în aproape toată presa sportivă europeană. În Spania, în Italia, în Franţa există jurnalişti specializaţi pe problemele unui club important. Ei au obligaţia să ştie tot ce mişcă şi tot ce se întâmplă acolo. Să facă analize şi să anticipeze evenimente. Să aibă acces şi la surse oficiale, şi la surse confidenţiale. Asta nu înseamnă că respectivii se transformă automat în oamenii de casă ai echipelor de care se ocupă, deşi modelul funcţionează bine mersi în Spania. Vezi Marca, de exemplu, ziar ataşat valorilor Realului, sau Sport, practic un oficios al Barcelonei.
Nea Piţi dixit
Cam lungă introducerea, dar sunt lucruri care trebuie lămurite despre felul în care lucrează presa asta de doi lei sau de doi euro. Aşadar, Jurgen Geril scrie zilnic articole despre Anderlecht în Het Nieuwsblad, cotidian al cărui titlu nu se traduce aşa cu am putea crede „Noutăţi despre blaturi”, ci în „Ziarul”. Semnând materiale de presă despre Anderlecht Bruxelles, Geril scrie foarte des şi despre Nicolae Stanciu. Văzându-l jucând meci de meci şi scriind de fiecare dată despre el, colegul nostru belgian a ajuns să îl cunoască bine pe Stanciu. Sigur, nu atât de bine ca Victor Piţurcă. Fostul selecţioner este de părere că Nicolae a sărit coarda la Astana şi că, în general, decarul naţionalei este supralicitat. Bine, nu o spune el chiar cu cuvintele astea, dar ne dă de înţeles că Stanciu nu e nici pe departe jucătorul de clasă de care are nevoie naţionala şi care a căzut cu tronc şefilor lui Anderlecht.
Bârfa de acasă
La fel ca Piţurcă gândesc mai mulţi oameni din fotbalul românesc. Bunăoară Adrian Porumboiu. Şi alţii, care se păstrează „low profile”, că tot e la mare modă expresia asta. Pe româneşte, în faţa camerelor sau a reportofonului, dumnealor vorbesc frumos despre Stanciu. Îşi aleg cu grijă cuvintele. În off îşi varsă oful şi îl bârfesc. Că nu e cine ştie ce de capul lui, nici la propriu, nici la figurat. Că o să vedem noi, că Anderlecht s-a păcălit, că nici naţionala să nu-şi pună speranţele în el. De unde ranchiuna asta, nu ştiu. De lipsa de sinceritate, nu mă mir. Face parte din joc. Din jocul nostru mărunt. De fapt, nu al nostru, a lor.
Doar Scifo mai rău decât el!
Geril îl consideră pe Nicolae Stanciu un mare fotbalist. Din fericire, Geril nu scrie pentru Piţurcă şi compania, ar fi descalificat din start. Ziaristul belgian îi recomandă 4 paşi fotbalistului român dacă doreşte să se impună la Anderlecht şi să devină playmaker-ul echipei. Prima recomandare a lui Geril: Stanciu să reziste la critici. Grea încercare pentru cineva care vine din România. Şi de la Steaua pe deasupra! Belgianul observă în primul sfat adresat lui Nicuşor că la naţională echipa este conectată la „geniul” lui. În Belgia, este obligat să facă şi faza defensivă. Să muncească mai mult. Al doilea punct din pledoaria lui Geril se referă la îmbunătăţirea condiţiei fizice, a „motorului”. Punctul 3 ar fi ca Stanciu să se gândească mai puţin la goluri, tocmai pentru a se debloca şi a înscrie prima dată pentru Anderlecht. În ultimii 40 de ani, doar Scifo a aşteptat 11 meciuri pentru a da primul gol. Stanciu a bifat 8, dar fie şi numai alăturarea de Scifo rămâne măgulitoare. În ultimul punct Geril observă că Stanciu este încă apăsat de suma transferului, record pentru Belgia. Conştientizând investiţia făcută în el, e foarte posibil ca asta să-l blocheze în loc să îl mobilizeze.
Universul românesc
Putem să nu fim de acord cu teoria jurnalistului de la Het Nieuwsblad. Dar mai putem observa şi că un străin gândeşte şi scrie mai frumos despre un fotbalist român decât gândesc o parte a conaţionalilor acestuia. Care conaţionali nu exclud ipoteza că Geril ia ceva şpagă de la Stanciu ca să scrie aşa. Acesta este universul domniilor lor. Şpăgi, strâmbe, cotite, perverse, ricoşeuri. La fel ca Geril, demn de dispreţul acestor personaje exponenţiale ale moralităţii fotbalului românesc, cred în continuare în fotbalistul Stanciu. Mai ales în cel care poate deveni.