Cutremur cu Negoiţă. Magnitudine 0-1
Dinamo a alergat să nu se facă de râs şi cu Concordia, dar nu a reuşit. Persistă senzaţia de cârpăceală vândută ca operă de artă modernă

Apocalipsa vine din comuna Roşu, parte a sectorului agricol Ilfov. Dar să lăsăm glumele, aşa ne îndeamnă investitorul dinamovist Ionuţ Negoiţă după Dinamo-Concordia Chiajna 0-1. Să trecem la lucrurile serioase, la substanţă. Până vom desluşi însă cât de investitor şi cât de dinamovist este acest domn care pretinde că prezenţa în Ştefan cel Mare i-a creat „numai probleme”, să notăm anunţul zilei de sâmbătă, 24 septembrie. Aşadar, dragi compatrioţi, nicio noapte fără cutremur! Vineri spre sâmbătă, mişcare tectonică din zona Vrancea. 5,3 pe scara Richter, spre deziluzia unor canale media. Din fericire, cutremur fără urmări pentru noi, cobaii din cartierele patriei.
Anunţul, robinetul
Nici 24 de ore mai târziu, cutremur în Groapă. 0,1 pe scara Ligii 1. Din fericire, iarăși, fără urmări grave. Ceva crăpături pe blazonul cu câinii din ce în ce mai năpârliţi. Trei puncte pierdute la o echipă harnică şi disciplinată şi atât, cu bonus câteva înjurături grele ale suporterilor spre jucători şi mai ales către antrenor. Plus anunţul făcut în direct la Digi Sport Special, intenţia lui Ionuţ Negoiţă de a renunţa la Dinamo. Care nu este chiar o intenţie de a renunţa, ci mai degrabă gândul de a mai ceda din prerogativele executive. Şi prilejul de a mai închide robinetul finanţării echipei, care robinet, fie vorba între noi, les connaisseurs, oricum nu curgea şuvoi.
Echipă austeră, caut soţ bogat
Ipotetica cedare a clubului a fost evocată din nou de dl. Negoiţă în limbajul sec al oamenilor de afaceri. Am aflat astfel că se caută om serios, cu bani. Mă feresc să folosesc termenul potent, fiindcă pe bază de pilule albastre şi Silvio Berlusconi la 80 de ani ar fi un candidat demn de luat în seamă. Iar Dinamo nu tinde chiar atât de sus şi nu de orgii duce lipsă. Se caută, deci, ori un investitor care să preia total frâiele afacerii, ori un partener. Nu ştiu alţii cum sunt, dar noi, cei care am citit de nişte ani buni „Amintiri din Copilărie”, nu mai alergăm de mult după mâţe cu smotocei în coadă şi după binefăcători dezinteresaţi (pleonasm?) în fotbalul românesc.
Creditori, nu investitori
Deocamdată, de la Copos şi ale sale alianţe patrimoniale până la Niculaie şi Nicolae şi toţi Pinaltieştii, Borceştii, Turculeştii ori Bucşarii, nu cunoaştem decât creditori interesaţi să îşi recupereze banii împrumutaţi cluburilor, plus ceva consistent din transferuri. Adică din jucătorii vânduţi. Plus, din nou obsedantul cuvânt plus, publicitate gratuită cât cuprinde. Aici este cazul să semnalăm reţinerea dlui. Negoiţă de a se afişa şi de a profita de numele echipei pe care o conduce. O obscuritate bine întreţinută şi inteligent jucată, aură de mister de esenţă MI. Faptul că Negoiţă nu a profitat cât Gigi Becali de poziţia lui şi s-a abţinut să fie bufon nu-l face mai puţin afacerist.
Şi ce este rău, veţi spune compătimitori, că oamenii vor să-şi scoată banii şi cu dobândă pe deasupra? Nimic, doar că nu-i frumos să ne trateze ca pe nişte persoane cu deficienţe de percepţie. Sigur că am putea aduce în discuţie aici exemple precum Mark Zuckerberg şi Bill Gates, care donează multe miliarde din avere pentru cauze umanitare şi pentru cercetare, dar din nou ne-am depărta prea mult de universul nostru gazonat.
Degetul spre Andone?
Negoiţă se miră că echipa în loc să progreseze, bate pasul pe loc şi chiar regresează. Tot domnului Negoiţă i se mai pare că lotul de acum este mai bun decât cel de la începutul sezonului trecut, deşi au plecat Cerniauskas, Mevlja, Puljici, Matei şi Essombe, chiar Fai şi Marc. Cedaţi dezinteresat sau vânduţi, ei au fost înlocuiţi de Brănescu, Romera, Busuladzici, Oliva, Nemec, Marici ori Mahlangu. Dacă totuşi omul din fruntea clubului are dreptate şi lotul este mai bun acum, înseamnă că ne este arătat cu degetul Andone. Că echipa şchioapătă din cauza felului în care este antrenată. Ne înşelăm?
Observa investitorul de la Rin şi că Dinamo nu prea mai este nici respectată, nici temută. De adversarii direcţi şi indirecţi. Golul anulat lui Lazăr de Alexandru Tudor poate susţine teoria. O realitate tristă pentru suporteri. Pentru adversarii istorici, tragicomică. Când veţi avea tăria să vă daţi nişte răspunsuri sincere, de om pragmatic, veţi şti de ce, domnule Negoiţă. Lucrurile ieftine țin puțin, foarte puțin.