Otomani de carnaval, stelişti de coşmar

La rece după Osmanlispor-Steaua 2-0. Există şi o parte bună în eliminarea lui Enache. Nu s-au mai văzut celelalte greşeli în alcătuirea echipei. Iar Tănase a fost aşa cum şi-l doreşte Hagi

Ne aflăm în Asia. Deci, suntem în grupele Europa League, nimic mai natural. Suntem la Ankara, capitala Turciei. Imaginile cu suporterii locali ne dau senzaţia de deja vu. Dincolo de porţile stadionului se perpelesc frigărui cu pâinici fragede. Băiatul care le prepară îşi igienizează mâinile ştergându-se pe blugi. În tribune, sub steagurile sultanilor, lumea mănâncă seminţe la greu şi în general arată foarte asemănător cu publicul bucureştean de pe Arena Naţională. Nu o luaţi ca pe o remarcă negativă, legătura dintre fostul imperiu şi fostele principate vasale nu se şterge odată cu intrarea în UE.

Obsesia Guardiola
După ce i-a pus la punct pe gălăgioşii ziarişti turci, Laurenţiu Reghecampf i-a surprins şi pe ziariştii români greu încercaţi cu o formulă de echipă în care Aganovici a fost introdus pe post de pion otrăvit. A se citi fals fundaş stânga. Ideea era alta. După modelul Guardiola-Manchester City, Aganovici urma să se transforme în mijlocaş central pe dezvoltarea ofensivă a fazelor. Mai rămânea ca Steaua să şi atace. Şi oricum, dacă ataca, la capătul acţiunilor se afla Golubovici, vârful care face de toate pe teren – aleargă, se zbate, se luptă cu fundaşii, se pune paravan – doar că nu şi înscrie. Dar ce ştim noi?!

Moke, fantezia cui?
Alt gest de curaj vecin cu inconştienţa, aproape că nu mai contează al cui – al patronului, al antrenorului -, a fost titularizarea lui Moke alături de Tamaş în centrul apărării. Enache pe dreapta şi Toşca pe flancul stâng, undeva în raza de acţiune a lui Aganovici, întregeau componenţa compartimentului defensiv al Stelei. La mijloc, după închizătorul Bourceanu veneau oamenii care în mod normal dau substanţă jocului. Creatorii de fotbal. Noile achiziţii Boldrin şi De Amorim. Şterşi. Neadaptaţi stilului noii echipe. Şi Adi Popa. Doar că insistenţa lui Adi Popa căpăta un sens atunci când îl avea alături pe Stanciu, poate şi pe Chipciu. Uite că-l regretăm pe Chipciu!

Gabi n-a vrut! N-a vrut în umăr
Surpriza adevărată a serii a venit însă de la Enache. Gabi Enache. El a fost veritabilul agent al schimbării. Cu un cap aplicat din greşeală în umărul adversarului, ţinta fiind de fapt gura acestuia, fundaşul dreapta al roş-albaştrilor a redimensionat partida. Şi a reconfigurat desenul tactic. Eliminat pentru gestul golănesc, Enache a părăsit terenul aplaudându-l pe arbitrul german Tobias Welz, ceea ce îi va aduce şi un bonus de etape suspendare. Prin ieşirea lui Enache pe finalul primei reprize, Reghecampf a fost obligat să mute prudent, cu Mitrea care i-a luat locul lui Golubovici. Interşanjabil ca o piesă de Dacie veche, Aganovici a fost trecut pe dreapta, iar Toşca respira uşurat că nu urma să se mai calce pe bombeu cu colegul de flanc.

Cetăţenii din Ankara
Şi atât. Nişte otomani de carnaval în tribune, câţiva jucători de coşmar la Steaua, prin urmare zero ocazii în contul formaţiei antrenate de Reghe. Şi golurile înscrise de Diabate, din penalty, şi de Umar. La final din nou senzaţia de deja vu, sigur că la altă scară. Doare mai tare să-i fii inferior lui Osmanlispor decât lui City, aici e problema. Şi altă senzaţie. De plictis, care degajă din atitudinea lui Florin Tănase, despre care Gică Hagi spunea că nu mai are ce demonstra. Exact aşa se comportă Tănase, dragul nostru Gică, de parcă nu mai are ce demonstra. Dar ce știm noi?!