Bizonul nervos şi mentorul pricinos

Gnohere ar vrea să joace la Steaua, Rednic pune umărul la transfer. Şi ca să nu se vadă manevra, bagă presa la înaintare

Să îl cunoaştem pe Harlem Edy Gnohere, fotbalist francez născut în 1988. Între 2004 şi 2007, a evoluat la Cannes şi la Troyes. După juniorat, a părăsit Hexagonul natal şi a jucat pe rând pentru La Tour/Le Paquier, Bulle şi Urania Geneve Sport, în Elveţia. Toate cluburi amatoare sau din ligile inferioare helvete. Au urmat echipe din Belgia: Virton între 2010 şi 2011, apoi Charleroi, 2011-2014. La Charleroi, prima formaţie importantă din carieră, a strâns 58 de meciuri în trei sezoane, marcând de 23 de ori. Un randament bun.

Burta nu cadrează cu austeritatea
Paradoxal, după experienţa Charleroi nu a urcat, ci a coborât. Harlem Edy Gnohere şi-a continuat periplul belgian la Westerlo, Mouscron şi Mons, ultimul club intrând în faliment în iarna lui 2015. Gnohere face o pauză de câteva luni, apoi, la începutul sezonului 2015-2016, ajunge la Dinamo, via Petrolul. Avea 27 de ani şi vreo 15-20 de kilograme în plus. Liber de contract, cu un trecut fotbalistic palpabil, el se plia perfect pe filozofia de austeritate a dinamoviştilor. Care la vremea respectivă era împărtăşită şi de Mircea Rednic, omul care îl călăuzise pe Harlem spre Ştefan cel Mare. Pus la slăbit şi pe roate de Rednic, ajunge omul de gol al lui Dinamo şi unul din personajele importante ale Ligii 1. Porecla Bizonul îl însoţeşte ca un talisman.

Steaua apare pe interval
Să îl cunoaştem şi altfel de Harlem Edy Gnohere Bizonul. Profitând de reuşita primului sezon petrecut la Dinamo, fotbalistul doreşte să se transfere. La mai mult, la mai bine. Cum prima ligă românească nu e vreo mare trambulină pentru un contract în Occident, iar mai nou nici în Orient, singura ofertă palpabilă a venit de la Steaua. Dincolo de mesajul de forţă transmis de Becali către Negoiţă, problema este că avem un Bizon sub contract încă un an, nu un Bizon liber să cutreiere preeria de dincoace şi de dincolo de Carpaţi. Amănunt esenţial. Înainte să apară  Steaua pe interval, Dinamo îi propusese lui Gnohere o mărire de salariu. Semnificativă, susţin oficialii din Ştefan cel Mare, cu un salariu lunar fix de 10.000 de euro. Plus bonusuri de performanţă şi de goluri marcate, care ar fi dublat suma, mai pretind Negoiţă şi compania. Gnohere refuză însă, dorind pur şi simplu un salariu net de 20.000. Inacceptabil consideră cei de la Rin.

Teoria convenabilă a ziaristului corupt
În acest punct apare ideea intoxicării mediatice. Sau ceea ce susţine Bizonul că ar fi tentativa „specialiştilor de la Rin” de a-i pune beţe-n roate prin intermediul presei aservite. O stranie coincidenţă, asta se întâmplă exact în momentul în care Mircea Rednic şi Negoiţă sunt în război la câmp deschis. Strâmbe, acuzaţii, poale-n cap. Cine sunt jurnaliştii şi care ziarele şi televiziunile care s-ar face portavocea lui Negoiţă şi a oamenilor lui, Gnohere evită să ne spună. Da’ ştie el, dom’le, cum lucrează ăia, presarii! Cum iau ei şpagă de la Negoiţă, de altfel vestit pentru dărnicia lui. Simpaticul Harlem Edy Gnohere transformat brusc în Bizonul nervos recită aceeaşi poezie a complotului împreună cu Mircea Rednic, care i-a fost antrenor şi-i este tutore, mentor şi impresar.

Răul Negoiţă şi bunul Becali
Iar lumea începe să creadă că totul e o murdărie, că Negoiţă, care vrea să-l determine pe un fotbalist să-şi respecte contractul care expiră peste un an, ar comite nu ştiu ce oroare, în schimb, bunul şi neprihănitul Becali apare salvator şi îi întinde jucătorului o mână de bun creştin, după ce primeşte un telefon în noapte, de la cine oare, de la cine oare, Mircea?, şi nu zice nu, zice că el îl înţelege pe „băiat”, că fotbalistul are viaţă scurtă şi alte bla-bla-uri. Şi uite cum cadrul inflamării generale este creat, pipereanul râde pe înfundate, iar suporterii dinamovişti nu ştiu pe cine să beştelească mai întâi, pe Negoiţă, despre care s-au lămurit în sfârşit că nu va cheltui pentru transferuri nici cât pentru un Logan la mâna a doua, sau pe Rednic, eternul fitilist care îl direcţionează pe Gnohere spre Steaua.

Aşa că, dragă Harlem Edy şi dragă Mircea, încercaţi să nu ne luaţi de bizoni!