Dezgustaţii

Cine îl urmează pe Alin Petrache? Hai, curaj, e loc destul în barcă! Şi facem un echipaj de 8 plus 1 fără probleme. Nu, doamna Lipă?

Alin Petrache a demisionat din funcţia de preşedinte al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român. Acum e definitiv. Un gest normal după eşecul delegaţiei române la Jocurile Olimpice. Unul care nu trebuie aplaudat sau analizat, irosim emoţii şi neuroni. Trebuie totuşi să observăm că mulţi alţi „factori de răspundere”, de la doamna ministru Elisabeta Lipă până la şefii principalelor federaţii furnizoare de sportivi olimpici, s-au dat la fund, aşteptând să treacă valul indignării populare. Care nu este de fapt chiar un val, ci doar o unduire a luciului apei. Şi nu este nici indignare, ci doar uimire profană: „Ai văzut, fată, că nici gimnastică nu mai avem?” Lumea rezonează cu Jocurile cât ţin Jocurile. Şi nici atunci cum ne închipuim noi, să fim sinceri!

Ingredientele lipsă
La plecarea de la COSR, maestrul Alin Petrache transmite dezgustul său către editorialiştii critici, care vor uita în timp record adevăratele probleme ale sportului românesc. Fiindcă nu-i preocupă decât audienţa de moment. Vizualizările. Comment-urile. Spre deosebire de dumnealui, care a făcut totul. Şi ceva pe deasupra. De exemplu, a demarat programul România Olimpică 2014-2024, dar a fost lipsit de „ingrediente ca respectul, fair-play-ul, echipa, patriotismul şi solidaritatea, valori demult uitate în societatea românească”.

De ce se rupeau pantalonii în fund
Frumos. Alin Petrache nu abandonează corabia, se retrage demn, acesta este mesajul. Dar nu lasă lucrurile în voia sorţii. În cazul „disfuncţionalităţii echipamentului” este încredinţat că organele abilitate ale statului îşi vor face datoria „cu prisosinţă”. Pentru cei care s-ar putea să nu ştie în ce au constat „disfuncţionalităţile echipamentului”, să amintim că marfa cu pricina fusese procurată cu mari sacrificii pe o filieră COSR care începea la Piaţa Crângaşi şi se încheia la Dragonul Roşu, cu punct de tranzit pe la Obor. Sau viceversa. Prin urmare, pantalonii de trening se rupeau în fund după două, trei purtări prin Satul Olimpic, iar în caz că afară era umezeală, şi era, curgea vopseaua pe corpul bravilor noştri competitori, care se alegeau cu nişte tatuaje ad-hoc. Varianta oficială este că fetele şi-au comandat măsuri mai mici, dornice să-şi etaleze nurii pe la Rio. Să le arate ele braziliencelor! De-asta crăpau bluzele şi pantalonii, nu de ruşine.

Na, că le-a căzut şi haltera pe picioare!
Trebuie să fii nebun să crezi că un membru CIO îşi compromite poziţia cu echipamentul contrafăcut, comenta dezgustat domnul Oct. Morariu la vremea respectivă. Oct Morariu, împreună cu Ioan Dobrescu, secretarul general demisionar al COSR, sunt totuşi membrii fondatori ai firmei care a importat echipamentul delegaţiei României la Jocurile Olimpice. Acum nu mai sunt. Membri. Sunt doar fondatori. Dezgustaţi. Senzaţia de indigestie succesivă şi definitivă a dezgustului apare însă la nici două săptămâni după finalul Jocurilor de la Rio. Halterofilul Gabriel Sâncrăian a ieşit pozitiv la controlul antidoping efectuat imediat după concursul în care câştigase medalia de bronz. Care medalie îi va fi retrasă sportivului din Bistriţa. Şi bineînţeles că nimeni din delegaţie nu a ştiut ce urma să se întâmple. Nici din federaţia băieţilor puternici condusă spre noi şi noi culmi ale dopajului de Nicu Vlad. Măcar Alin Petrache a vărsat una lacrima sul viso şi a demisionat. Dar Nicu Vlad, cel care patronează federaţia cu cei mai mulţi dopaţi pe cap de kilogram ridicat la hectar, ce aşteaptă? Următorul transport de nandrolon?