Şi conferinţa de presă?
Medaliile din ultimele zile au schimbat datele problemei. Şi au transformat problema într-o baie de mulţime

Aşteptam ziua de vineri, 12 august, din mai multe motive. Era meciul fetelor de la handbal. Un meci de supravieţuire. Supravieţuirea continuă după victoria împotriva Spaniei, urmează testul final cu Norvegia. Mai aşteptam vineri finala la dublu a lui Tecău şi Mergea împotriva lui Rafa Nadal şi Marc Lopez. Un meci pentru glorie. Că asta este sportul. Când o luptă pentru supravieţuire, când una pentru glorie. Vineri noapte spre sâmbătă gloria a trecut spre iberici. Nouă ne-a rămas satisfacţia unei frumoase aventuri. Nu orice înfrângere înseamnă un eşec. În finala de la Rio, Nadal şi Lopez au fost mai buni decât Tecău şi Mergea. Poate data viitoare vor fi ei mai buni. Dar vor continua împreună Horia şi Florin?
Demascarea vilegiaturiştilor
În afara competiţiilor mai aşteptam şi conferinţa de presă promisă de Elisabeta Lipă şi de Alin Petrache. Asta anunţaseră marţi distinşii conducători ai sportului şi olimpismului românesc. O conferinţă de presă în care urmau să pună degetul pe rană. O întâlnire cu presa, deci cu publicul, în care care să explice felul în care au tocat federaţiile banii primiţi de la COSR. Acolo, în faţa microfoanelor şi camerelor nesătule de adevăr urmau a fi demascaţi prin omitere vilegiaturiştii infiltraţi printre cei 97 de sportivi din lotul României deplasat la Rio. Era vorba, nici mai mult, nici mai puţin, decât de vreo 93 de oameni, fiindcă după spusele Elisabetei Lipă şi ale lui Alin Petrache, urmau a fi rostite numele celor „cam” 4 sportivi care îşi meritau locul la Jocuri.
Ghiţă Pristanda, Lipă şi Petrache
Medalia de aur a fetelor de la spadă a schimbat fundamental peisajul. Şi datele problemei. Argintul băieţilor de la tenis a transformat problema într-un exerciţiu. De imagine. Bronzul lui Sâncrăian de la haltere a dus spre senzaţia că „recolta de medalii”, mai ţineţi minte?, creşte ca după o ploaie binefăcătoare. Şi atunci? En garde, nu poate fi vorba despre cele 4 fete care au câştigat finala cu China. Ana Maria Popescu, Simona Gherman, Simona Pop şi Loredana Dinu! Deşi ele rataseră competiţia la individual. Dar dacă ele sunt premiantele, şi sunt cu nesfârşite aplauze, cu Tecău şi cu Mergea cum rămâne? Ei ce sunt? Căpuşe pe spatele COSR? Dar cum să fie căpuşe nişte tenismeni care nu au supt sângele Comitetului Olimpic? Dar pe viitorii medaliaţi, fiindcă e previzibil că vor mai fi nişte medalii, unde-i ascundem? Curată dilemă. La Ghiţă Pristanda lipseau steaguri, la Petrache şi la Lipă nu ies la număr impostorii. Sau impostorii sunt alţii?
La loc comanda!
Nu va mai fi nicio conferinţă de presă. Sau va fi una pentru nuanţe. Au trecut frisoanele primelor zile fără medalii. Le-a revenit culoarea în obraji şefilor delegaţiei, nu le mai este teamă că vor fi „luaţi de proşti”. Au ieşit din bârlog. Au făcut valuri la finala de la spadă, nu înainte de a fi pus umărul la victoria din semifinala Tecău, Mergea-Johnson, Sock. Obedienţi, reflex de bugetari veritabili, câţiva comentatori TVR s-au întrecut în a le semnala prezenţa în tribune. Păcat că a intrat în jocul acesta şi vicecampioana olimpică de la Atlanta, Roxana Scarlat, altfel o prezenţă competentă, implicată şi plăcută la microfonul postului public. Public nu înseamnă însă pomelnic ca la biserică, draga noastră Roxana!
Morariu şi Dobrescu, doi oameni de afaceri
Dar nu-i pace pe Copacabana. Când să zică şi domnii şefi că au sărit pârleazul, uite că vine Cătălin Tolontan şi publică o dezvăluire legată de firma care a furnizat echipamentul lotului olimpic. Şi, ce să vezi, fondatorii acesteia au fost Octavian Morariu şi Ioan Dobrescu! Şi noi care credeam că responsabilii sportului românesc trudesc dezinteresat la propăşirea acestuia. Asta este, probabil Jocurile Olimpice ale viitorului ar trebui să se desfăşoare fără ziarişti acreditaţi. Prea îşi bagă nasul pe unde fierbe şpaga înalţilor oficiali. Dar vor mai fi Jocuri Olimpice? Asta este o temă prea gravă, pe care nu o discutăm acum, când fac valuri Lipă şi Petrache.