Steliano, du-te după Alex!

Anderlecht şi-a manifestat interesul pentru dinamovistul Filip. Filip ar face bine să-şi manifeste şi el interesul pentru Anderlecht

Ar fi un pas înainte pentru Steliano Filip. Aşa cum a fost şi pentru Chipciu. Interesul brusc, hai să nu-i zicem inexplicabil!, al lui Anderlecht pentru fotbaliştii români este o neaşteptată gură de oxigen european, după repetatele raţii de exotism şi orientalism. Pentru a mia oară, nu putem exclama decât „Notre respect Anderlecht!”, cuvinte apărute întâia dată pe tabela electronică a stadionului din Ghencea. Se întâmpla după acel memorabil 3-0 al Stelei contra belgienilor, rezultat care îi propulsa pe Duckadam şi compania în finala de la Sevilla. Totuşi, ce simplu este să fii domn cu învinşii!

Abandonaţi ignoranţa, dăunează gândirii!
Trăim într-o lume tulbure, indiferent că dimineaţa ne trezim la Bruxelles, la Ankara sau la Bucureşti. Aşa că oriunde te-ai duce, nimic nu este sigur, nimic nu este bătut în cuiele stabilităţii, siguranţei şi prosperităţii. Asta ar trebui să le explice domnii pedagogi fotbaliştilor care vor să prindă un transfer afară. Lui Hora, care se îndreaptă către Konyaspor, lui Steliano Filip, ofertat de Anderlecht. Lui Ianis Hagi, transferat la Fiorentina. De ce fotbaliştilor şi nu IT-iştilor? Pentru că prea des îi auzim pe primii clamându-şi ignoranţa. „Nu citesc ziarele, nu urmăresc ştirile!”, „Nu vreau să aud ce se spune despre mine la emisiunile alea unde stau unii cu fundul pe scaun şi ne critică”, recunoaşteţi textele. Totuşi, nu strică să ştii în/pe ce lume trăieşti şi ce părere au ceilalţi despre tine. Aceea este de fapt părerea care contează, nu ce crezi tu când îţi admiri coafura afro în oglindă.

Ce vrea patronul?
Mai devreme sau mai târziu, Steliano Filip se va transfera. Că la Anderlecht sau în altă parte, vom vedea. Fără a fi un bun de patrimoniu dinamovist, cum este Cornel Dinu, de exemplu, Steliano a devenit la 22 de ani un fotbalist cu o cotă de piaţă interesantă. Fundaş stânga cu reale înclinaţii ofensive, harnic, ambiţios, dar încă destul de dezordonat tactic (şi tehnic, să ne amintim autogolul din meciul cu Steaua), el este o variantă viabilă şi pentru naţionala României. Un „produs de export” nevopsit. De aici încep întrebările ale căror răspunsuri depind de interesele patronului Ionuţ Negoiţă. Ar trebui Dinamo să ţină acum cu dinţii de tânărul ei fundaş stânga, în ideea că startul bun de sezon poate fi compromis de încă o plecare, după transferul neaşteptat al lui Paul Anton? Sau, confirmând modelul de fotbal de subzistenţă patentat de Liga 1, clubul ar face bine să pună mâna pe milionul de euro oferit şi să vadă apoi nea Ando cum se descurcă?

Ne apărăm sărăcia. De idei, de fotbal
Alte întrebări, de data asta din colecţia nemuritoarelor panseuri ale oamenilor de fotbal. Este momentul potrivit ca Steliano să facă pasul către o altă echipă, eventual dintr-un campionat mai puternic? Nu este prea crud? Nu trebuie lăsat să se coacă la foc mic aici, în cazanul campionatului nostru? Suntem familiarizaţi cu felul acesta fricos-prudent de a ne apăra sărăcia fotbalistică de infestarea cu idei noi. Nu am calitatea să îi dau sfaturi lui Steliano. Poate că ar mai fi fost şi pe la Dinamo câte ceva de rezolvat. Dar mi-ar plăcea şi să-l văd la o echipă ca Anderlecht, coleg cu Alex Chipciu. În cazul băieţilor noştri, cred că şi locul mai sfinţeşte omul, nu doar invers. Şi poate că însănătoşirea fotbalului nostru va veni şi din schimbarea destinaţiei jucătorului român. Să privim mai atent spre Occident, chiar aşa putred cum ni se spune că ar fi.

În loc de argumente frumos ticluite, amatorii de transferuri supercalifragilistice să ia aminte la felul în care şi-a dinamitat cariera Budescu prin plecarea în China.