Demonstraţia Hamroun

Interesul fotbalistic trece dincolo de lecţiile de morală, asta trebuie să reţinem. Pricepi Gabi?

Revolta lui Tamaş a trecut neobservată. Ca o furtună într-un pahar cu şpriţ. Aşa se întâmplă atunci când ţi-ai consumat creditele de încredere. Numai că fundaşul stelist are dreptate. Diferenţa de tratament faţă de abateri contractuale nu întăreşte atât de cântata forţă a grupului. Iar iertarea lui Jugurtha Hamroun nu este un act creştinesc îndreptat către un adept al religiei musulmane, ci un gest pragmatic. Fotbalistic. Mai exact, din fotbalul românesc.

Trambulina Steaua

Steaua are nevoie de Hamroun, chiar dacă Hamroun arăta că nu prea mai are nevoie de Steaua. Trambulina Steaua şi-a îndeplinit menirea, l-a propulsat pe mijlocaşul ofensiv în vizorul unei formaţii cu bani din Golf. Qatarezii de la Al Sadd. Sigur, pare un pleonasm să spui formaţie cu bani din Golf, doar că privind spre oferta celor de la Al Fujairah pentru împrumutul dinamovistului Gnohere, 200.000 de dolari, trebuie să fim mai precauţi. Nu-i exclus să fi auzit şi emirii de la Dibba despre regimul de austeritate de la Dinamo. De ce să arunci cu banii într-un loc în care oamenii s-au obişnuit să trăiască atât de cumpătat?

1001 de nopţi şi nervii sultanului

Să revenim totuşi la eroul nostru, algerianul Hamroun. Adus la Steaua acum un an de Mirel Rădoi şi Nicolae Dică, venit liber de contract, de la Oţelul, club falimentar, Hamroun s-a dovedit un transfer reuşit şi o posibilă viitoare afacere. Ceea ce s-a întâmplat mai repede decât îşi închipuiau actualii lui proprietari fotbalistici. Evoluţiile bune ale lui Hamroun au atras atenţia altor grupări. Sexul frumos nu a rămas nici el insensibil la performanţele fotbalistului de 27 de ani. Ochi alunecoşi, inimă zburdalnică, Jugurtha ar fi beneficiat mai an şi de serviciile unei cadâne. Lipsiţi de spirit romantic, şefii lui Hamroun nu au uitat nici azi imixtiunea prinţesei cu tarif negociabil în altarul roş-albastru, iar plecarea acestuia în Elveţia, pentru tratative cu arabii de la Al Sadd, a pus capac relaţiei. Amorezul Jugurtha a fost afurisit de patron, care i-a promis că îl va distruge.

De ce să-i pretindem fidelitate?

Şi cumva s-a ţinut de cuvânt. Ce pedeapsă mai grea poţi primi decât să fii reprimit la echipă după ce tu ai fugit spre un salariu mai bun, care să asigure viitorul tău şi al familiei tale? Nu aşa ne spun oameni de fotbal? Nu astfel explică şi cauţionează ei dezertări şi trădări fotbalistice, nu le îmbracă ei în haina sfântă a grijii pentru ziua de mâine a sărmanului fotbalist? Păi acum de ce să-i pretindem fidelitate şi recunoştinţă lui Jugurtha? Probabil aşa au gândit strategii vicecampioanei după ce au stat strâmb şi au gândit drept. A picat transferul lui Hamroun? Nu mai luăm cei 2.500.000 de dolari în faţa cărora ne-am prefăcut că am strâmbat din nas? Asta e, să limităm pierderile. Să-l folosim în tentativa de a pune mâna pe banii de la UEFA. Prin Champions League sau prin Europa League, nu contează!

Viţeii şi fiii risipitori

Alături de Stanciu şi Adi Popa, Hamroun dădea viaţă atacului stelist. Dar va mai avea Hamroun chef de fotbal la şi pentru Steaua? Nu va rămâne cu gândul la transferul ratat? Va fi el repudiat de galerie sau va beneficia de tratamentul cuvenit fiului risipitor? Pilda asta biblică este atât de valabilă în fotbal, ba chiar cu nuanţe. Fiul risipitor Gabi Tamaş, izgonit de Rădoi şi adus înapoi de Reghecampf. Fiul risipitor Hamroun, plecat pe furiş şi revenit cu coada între picioare. Sunt atâţia fii risipitori şi atâţia conducători şi antrenori dispuşi să-i ierte şi să-i primească înapoi, că nu ajung viţeii cei graşi pentru petrecere. Viţeii suntem noi, cei care mai credem în principii.