Ce spun astrele despre Astra

La Giurgiu continuă petrecerea. Nu vrem să le-o stricăm, dar ce urmează?

Ecourile Euro 2016 sunt încă vii, emoţia din piepturile noastre nu s-a stins. Pe de o parte, tristeţea provocată de Germania, care ne-a blocat drumul spre finală după un meci dramatic, cu noi atacând valuri-valuri, cu ei apărându-se ca la Berlin în ’45. De cealaltă, satisfacţia lucrului bine făcut. A propagandei pentru fotbalul generos, spectaculos, ofensiv cu orice preţ. Peste toate, România îşi savurează şi acum semifinala în care au propulsat-o golurile lui Alibec. Supranumit Ali BabaMal(i)bec de L’Equipe, aluzie transparentă la personajul de poveste care şi-a deschis drumul spre comoară cu „Sesam deschide-te!”, dar şi o trimitere la celebrul soi de vin roşu Malbec, pe care somelierii din Hexagon îl recomandă călduros bon viveur-ului român. A bon gouteur, salut!

36 de cărţi, una de etapă

A fost frumos, dar a trecut! Fusese frumos şi la sărbătoarea de la Giurgiu, unde, după victoria cu Dinamo, băieţii dansaseră din buric, aşa cum le şade bine străjerilor creştinătăţii de la graniţa cu Orientul plin de înnebunitoare miresme. Dar ce-i frumos ca tinereţea trece şi uite că am ajuns acum, în arşiţa sfârşitului lui iulie, să aşteptăm debutul echipelor noastre în cupele europene. Reghecampf s-a dovedit un profet mincinos atunci când a prezis sfârşitul Astrei. Mai înfiptă în realitate şi mai prosperă ca niciodată, Astra, campioana incontestabilă, luceafărul sudic al fotbalului românesc, aşteaptă cu încredere startul noului sezon. Curtat de cluburi importante din zona baltică, Şumudică a decis să rămână alături de chipa pe care a dus-o spre titlu. Patronul Ioan Niculae a mai scris 36 de cărţi, simbolic, câte una pentru fiecare etapă din sezonul regulat plus play-off, şi aşteaptă ca judecătorii să înţeleagă mesajul spiritual al lucrărilor lui şi să-l elibereze.

Bombe pe piaţa transferurilor!

Aşa cum spuneam deja, problemele financiare ale campioanei sunt o amintire, iar jucătorii sunt plătiţi în avans trei luni. Cele aproape 4 milioane de euro venite din drepturile TV, plus aportul consistent al sponsorilor locali, nu în ultimul rând efortul patronului, care a înţeles să-şi canalizeze către club o parte semnificativă a averii sale, au făcut ca Astra nu doar să-şi păstreze vedetele care au ajutat-o să-şi adjudece titlul, ci să realizeze şi câteva achiziţii de marcă de pe piaţa internă şi internaţională. Alibec tocmai a refuzat o ofertă de la Leicester, cu promisiunea că se mai gândeşte după Cupa Mondială din 2018, Găman a zis pas nemţilor din Dortmund, care vor să-l înlocuiască pe trădătorul Hummels în centrul apărării. De Amorim, Takayuki şi Teixeira trăiesc a doua şi a treia tinereţe la Giurgiu, Budescu s-a întors din China proaspăt ca un mugure de bambus şi crud ca un pui acru-dulce. Keşeru şi Rusescu au semnat cu echipa lui Şumudică, lăsându-i mască pe stelişti, la fel şi Gnohere, care a devenit bizon de Dunăre. Florin Tănase şi Răzvan Marin au virat şi ei în ultima clipă către Giurgiu, atraşi de seriozitatea proiectului Astra, astfel că drumul campioanei României spre grupele Champions League nu pare deloc un vis, ci pur şi simplu rodul unei politici fotbalistice coerente, încununate acum şi de deschiderea unei academii pentru tinerele talente, pepinieră a viitoarelor performanţe.

Lumea ideală, lumea reală

Nu vă vine să râdeţi, aşa-i? Nici nu trebuie. Acest text este o ficţiune în România. În alte locuri de pe planetă chiar aşa se întâmplă. Acolo, în acele paradisuri ale normalităţii, campioana nu este pândită de spectrul insolvenţei sau al falimentului, nici nu este vaca de muls a propriului patron. Acolo, campioana este o echipă care îşi întăreşte poziţia şi bunăstarea pe fundaţia performanţei tocmai obţinute. Acolo, în acea lume ideală către care noi nu tindem, campioana are suporteri, tradiţie şi viitor. Ceea ce nu putem spune despre Astra.