Loţi şi Piţi. O poveste veche

Foştii antrenori ai echipei naţionale au demonstrat în anii din urmă cum poţi să îţi distrugi în timp-record meseria. Bineînţeles, totul în numele grijii pentru viitorul familiei, celula de bază a societăţii fotbalistice

Românii fac spectacol pe banca lui Al Ittihad! La 6 luni distanţă, gruparea din Arabia Saudită a anunţat revenirea lui Victor Piţurcă pe banca tehnică. Şi nu oricum, ci foarte update, pe pagina de Twitter a clubului. Interesant, Piţurcă îl înlocuieşte pe bunul său prieten, Loţi Boloni. Piţurcă şi Boloni.

Foşti coechipieri şi colegi de cameră la Steaua, apoi tovarăşi de exil în Franţa, înainte de ’89, acolo unde regimul comunist şi nenea Valentin Ceauşescu le neteziseră un sfîrşit de carieră catifelat. Piţurcă şi Boloni, o ciudată poveste despre prietenie, dacă stai să te gîndeşti la profilul personajelor. Piţurcă şi Boloni, o poveste şi despre meseria de antrenor. Una nu foarte frumoasă, mai ales în cazul lui Loţi. Că aveam nişte pretenţii.

Posac la debut, posac la demitere

Rocada Boloni-Piţurcă la Al Ittihad nu poate fi explicată în termeni de performanţă sportivă. Debarcat de la naţională, Piţurcă a ajuns acolo posac în octombrie 2014 şi s-a ilustrat prin rezultate mediocre care l-au dus la demitere la sfîrşitul sezonului, după ce nu a reuşit să-şi ducă echipa nici măcar în primele 3 din clasament. Piţi era tot posac la final de mandat, dar între timp reuşise să-i aducă în aceeaşi stare şi pe şeicii lui Al Ittihad. Care, în pofida ţepei luate, s-au orientat tot către un compatriot al acestuia, Boloni. Nerecomandat de vreo ispravă în spaţiul fotbalului din Arabia, mandatele la Al Jazeera (Emirate), Al Wahda (Emirate) sau Al Khor (Qatar) fiind situate între modest şi penibil, Loţi Boloni avea totuşi în spate o carieră solidă, clădită cu muncă aplicată în Franţa.

Loţi. Ascensiunea. Apoi confortul

Începuse promiţător cu Nancy, de unde fusese propulsat la naţionala României. La Bucureşti, începuse să clădească o idee de echipă reprezentativă, atunci cînd a apărut oferta portughezilor de la Sporting. Mircea Sandu, preşedinte la FRF la vremea aceea, vorbea despre trădare şi de gustul exagerat pentru bani al lui Boloni. L-am pus la punct în articole de atitudine, militînd pentru libertatea unui om de a merge la un mai bine material şi profesional. Campion în patria lui Cristiano, Boloni a ajuns apoi la Rennes, unde a dezvoltat timp de 3 sezoane un proiect promiţător, printre elevii de acolo numărîndu-se însuşi Petr Cech. Monaco a fost o experienţă scurtă şi aproximativă, care l-a convins probabil să se orienteze către spaţiul arab. Nu din punct de vedere religios, nici cultural, doar pecuniar. Intermezzo-urile numite Lens şi PAOK, în Grecia, nu au făcut altceva decît să confirme că antrenorul şcolit la Clairefontaine, meticulos, cu idei interesante, se metamorfoza într-un funcţionar al fotbalului. Unul foarte bine plătit. Şi materialist. Nu şi dialectic. Mircea Sandu îl citise bine pe omul Loţi Boloni.

Compromisul n-are frontiere

Aparent, cercul se închide cu întoarcerea lui Piţurcă la Al Ittihad. Dacă am încerca să desluşim care au fost resorturile readucerii lui la formaţia saudită, din cîte se pare şi pe un salariu mai bun, ar însemna să descoperim nu atît o miză profesională, cît un mod brevetat de stingere a conflictului. La adăpostul unui contract beton, mai beton decît apărarea naţionalei pe care o antrena, Piţi şi-a cerut drepturile. Iar şeicii, cît sînt ei de şeici, nu forează în deşert doar ca să îi alimenteze cardul fostului selecţioner al României. Aşa că au apelat la un compromis. El se preface antrenînd, ei se prefac că-l plătesc regeşte. Matematic, Piţi a lăsat echipa pe locul 4 în clasament, iar bunul său prieten Loţi i-a returnat-o pe aceeaşi poziţie. Asta înseamnă adevărata prietenie!

Nu există o morală a poveştii, era să zic a fabulei. Ni se va atrage atenţia că toţi alergăm să cîştigăm mai bine şi că sîntem invidioşi. Că practicăm neruşinat ipocrizia, invocînd respectul pentru meserie, cînd nu facem altceva decît să ne controlăm grosimea portofelului. Mă rog! Aş fi curios totuşi să aflu cum coabitează Loţi Boloni cu propriul ego. Vorbim despre o persoană inteligentă, cu un anumit orizont cultural. Nu voi afla, dar îmi permit o bănuială.

Din cauza felului în care arată echipele pe care le pregăteşte, şi nu pe considerente intelectual-culturale, nu am curiozităţi similare în privinţa lui Piţurcă.