De ce Reghe

Are la el bagheta fermecată? Sau se bazează pe un sistem care exclude minunile? O fi munca baza acelui sistem?

S-au mişcat repede. Şi românii, şi bulgarii. Primii l-au instalat, ceilalţi l-au dezinstalat, apoi au anunţat înlocuitorul cît ai zice praz. Sau parfum de trandafiri. Comunicatul clubului Litex vorbeşte despre o despărţire civilizată, în termeni europeni. Despre suma compensatorie, nici un cuvînt. Deşi Europa nu este doar o construcţie a idealurilor culturale, ci şi o mare piaţă comună. Dar aşa sînt ei, oamenii de fotbal. Discreţi, sfioşi şi dezinteresaţi.

Laurenţiu Reghecampf a fost numit în regim de urgenţă la Steaua. Foarte interesant, unul dintre primele efecte ale revenirii antrenorului dublu laureat cu titlul de campion al României este că abrevierea „FCSB” pare să fi fost abandonată. De cîteva zile, adversari, detractori şi neutri vorbesc despre Steaua. Asta nu înseamnă că subiectul FCSB nu mai există, dar apariţia în peisaj a unui personaj influent mută fundamental centrul de interes. Un al doilea efect, lingvistic să-i zicem, este că în rostirea simpaticilor noştri oameni de fotbal a reapărut „n”-ul la mijlocul numelui. Reghencampf în sus, Reghencampf în jos.

Să nu ne pierdem însă în amănunte! Deşi ele compun dimensiunea schimbării provocate de numirea unui antrenor verificat în exerciţiul funcţiunii. Care nu numai că are actele de antrenor în regulă, dar este angajat să îşi şi exercite meseria, nu doar să mimeze îngrijorarea ca Ţiţi Dumitriu. Întoarcerea lui Reghe a fost prefaţată simbolic de revenirea lui Thomas Neubert, cel care a şi condus prima şedinţă de pregătire a noului staff. Despre care se spune că este mai mult decît un excelent preparator fizic. Neubert, antrenorul din spatele antrenorului. O dată cu el se întorc TRX-ul, licorile galbene şi alte proceduri care din exterior seamănă a practici vrăjitoreşti. Prin lipsă, Neubert a devenit un personaj aproape mitic, unul care şlefuieşte pietre de rîu şi obţine diamante.

Reghecampf a anunţat că nu va răsfoi presa în zilele următoare, ceea ce ne oferă liniştea de a scrie despre el fără a-l deranja în măreţul plan de revigorare a Stelei. Altfel, se simte deja rumoare printre adversari, aceasta luînd locul coatelor şi făcutului cu ochiul de pe timpul predecesorilor. Reghe ştie să domine vestiarul fără a practica tirania şi impune o relaţie abrazivă cu adversarii. El îşi fundamentează proiectul pe supunerea necondiţionată a fotbaliştilor, pe care îi înhamă la propriu la muncă silnică. Ceea ce, logic, n-a reuşit la Al Hilal. Detestat în exterior, iubit şi temut în interior, Reghe revine la o echipă subţiată valoric şi părăsită de suporteri. Care suporteri nu se vor întoarce în tribune cu una, cu două. Vom putea verifica astfel şi teoria că mulţi dintre suporterii campioanei sînt suporteri de rezultat. Dacă Steaua va începe să cîştige şi să joace (alt)ceva, ei ar trebui să umple din nou tribunele.

Aş spune că revenirea lui Reghe este un pariu, dar mi se pare că sună provocator. Pentru înviorarea competiţiei, întoarcerea lui este exact elementul care lipsea. De aceea, aştept cu mare interes viitoarele întîlniri Reghe-Rednic sau Reghe-Şumudică. De aceea dintre Hagi şi Reghe, de peste o săptămînă, nici nu mai zic!