Se poate şi altfel!

După mult timp am încercat să jucăm şi ofensiv. După mult timp, un foarte tînăr jucător intră şi impulsionează atacul naţionalei. Îl cheamă Andrei Ivan

Probabil că au trimis echipa de filmare rezerva a treia de portar. Cadrul cade tîrziu peste formațiile ce pătrund în teren pe ritmurile şi versurile Marseillezei. „Aux armes, citoyens!”, se aude la staţia stadionului, apoi vine „Deşteaptă-te, române!”, cîntat de către cei 8.000 de compatrioţi din tribune cu patosul pe care doar dorul de casă ţi-l dă.

Camera se fixează stîngaci şi cu filtrul de imagine dereglat peste un grup de suporteri de-ai noştri care continuă scandînd „Colectiv, Colectiv!”. De-acum încolo strigăt emblematic al durerii, dar şi al solidarităţii.

Fotbalul a venit repede în scenă, cu o echipă a României antrenată la joc de curajul suporterilor, oameni care muncesc din greu în Italia şi pentru care o seară de fotbal alături de naţională e o bucurie pe cît de simplă, pe atît de necesară. A fost mai întîi şutul lui Torje, din minutul 5, respins cu dificultate de Buffon.

Mai pe urmă, adică la numai 180 de secunde distanţă, a venit golul lui Bogdan Stancu, de meserie atacant şi de profesie oportunist, căruia nu-i scapă o dublă eroare Darmian-Barzagli. A fost un şut simplu cu latul, ferească zeii tot mai contestaţi ai fotbalului să fi fost cu ristul, cum au pretins dragii noştri comentatori la ProTV, că mingea s-ar fi dus în altă parte decît în poarta veteranului Gigi Buffon.
Nu urmează filmul unui meci pe care l-aţi văzut. Nici al unui meci pe care dacă nu l-aţi văzut îl puteţi recupera oricînd în imagini. Urmează însă senzaţia că am încercat să jucăm altceva. Dincolo de rezultat. Altceva decît fotbalul meschin care este adevărat că ne-a procurat o calificare la Euro 2016, dar care nu ne califică printre nobilii acestui sport.

Ne-a lipsit exerciţiul, mai exact deprinderea de a ataca gospodăreşte şi de a profita de situaţiile nu foarte multe cînd intram în posesie. Mai mult curaj cerea Gabi Balint la pauză şi avea dreptate.

Italia a fost un adversar solid. Solid pentru noi în ciuda unei atipice fragilităţi defensive. Pintilii, Hoban, Torje şi Stancu au părut că s-au simţit cel mai bine pe „Renato Dall’Ara”, mulţi dintre ceilalţi s-au străduit. Nu şi Budescu, atacantul Astrei dînd impresia că şi-a propus să trăiască mult şi bine din osînza golurilor din Feroe.

Lui i s-a adăugat inexistentul Keşeru, care după pauză i-a lăsat locul lui Sînmărtean, prizonierul viager al floricelelor care iau ochii prin Liga 1, nu în fotbalul serios. O notă proastă şi fundaşilor centrali, Chiricheş şi Grigore, notă de trecere cu indulgenţă pentru „lateralii” Săpunaru şi Raţ.

În loc de concluzii tehnico-tactice, despre un debut şi despre golul lui Florin Andone. Andrei Ivan a debutat la naţionala României cu Italia. Să ţinem minte momentul şi să sperăm, peste ani, că acest debut a avut o semnificaţie. În 5 minute craioveanul a arătat ceva ce alţii nu arată în ani de zile. Iar Andone a înscris dintr-un sfert de ocazie, ceea ce alţii nu reuşesc dintr-o sută.