Pintilii. Pentru că îi pasă

Mijlocaşul echipei naţionale are gînduri legate de România. Şi nu se ascunde în spatele fotbalului

Mihai Pintilii este unul dintre milioanele de români care lucrează în străinătate. Mihai Pintilii este fotbalist, iar actualul lui loc de muncă este formaţia Hapoel Tel Aviv din Israel. Fiind fotbalist profesionist, putem presupune cu temei că Pintilii este un om fără griji. Materiale, în primul rînd, dar nu numai.

La adăpost de grija zilei de mîine, de poimîine şi de peste 50 de ani, credem că persoana în cauză nu mai are nici un motiv să se gîndească şi la alţii. Să vadă nedreptatea din jur. Să dezvolte conştiinţa apartenenţei la o societate. La un popor.

Nu mi s-a părut niciodată că Mihai Pintilii are datele unui protestatar. Nici măcar amator, darămite de meserie. Captivi ai clişeelor, dar şi ai obiceiurilor de consum ale multor fotbalişti – ştiţi triunghiul echilateral maşini scumpe, fete frumoase, viaţă de noapte -, ne închipuim că toţi sînt la fel. Adică opaci. Adică indiferenţi. Adică nesimţiţi şi obraznici.

Numai că viaţa afară, în afara graniţelor ţării în care ai crescut şi ai trăit, te căleşte şi îţi ascute simţurile. Într-un anumit fel, te deşteaptă. Revolta faţă de ce ai lăsat acasă este pasul următor. Asta nu pricep autorităţile, care ştiu totuşi să calculeze cîţi bani trimit exilaţii în patrie. Aici devin dînşii experţi.

„E nevoie de o schimbare, s-a furat prea mult. Prea mulţi oameni mor fiindcă noi nu facem nimic! Îmi pare rău din toată inima pentru toţi tinerii care au murit. (…) Românii au devenit sclavi. Buni să plece afară din ţară şi să devină sclavi. Că aşa ne percep oamenii în străinătate, români proşti, ţigani, nebuni. (…) Am ajuns la tragedii ca să ne dăm seama la ce duce corupţia!”.

Acestea sînt în rezumat vorbele lui Pintilii, transmise compatrioţilor prin colegii noştri care l-au întîlnit în Israel. Sînt cuvinte simple, rostite dintr-un necaz care a început să fie al tuturor. Pintilii nu îşi arogă drepturi de autor de maestru al întorsăturilor de frază, dar este un om care înţelege ce se întîmplă în jur.

El nu cîntă la vioară ca maestrul Andre Rieu, nu că asta ar diminua gestul de solidaritate al celebrului instrumentist olandez.

Dar Mihai Pintilii spune fără ocolişuri lucruri pe care mulţi dintre noi le înghiţim ca pe hapuri. Îşi asumă o atitudine, fără să-i fie teamă că va fi identificat de tot soiul de imbecili că aparţine „bandelor lui Soros”. Fiindcă după mintea unora, participanţii la proteste sînt mînaţi şi manipulaţi de forţe obscure, care vor să arunce ţărişoara în haos. Cînd ea, mîndreţea, străluceşte în soare cu zecile de mii de păduri tăiate şi cu milioanele de pensionari în concedii pe Coasta de Azur.

Nu ştiu dacă Mihai Pintilii va ajunge la mitingul de la Universitate, aşa cum a promis în interviul acordat Gazetei. Dar ştiu că a fost sincer şi sînt impresionat că îi pasă.

Îl cunoşteam ca pe un fotbalist destoinic. Acum am descoperit un om care nu trăieşte doar ca să-i fie lui bine. Ar fi frumos ca revoltei lui Mihai să i se alăture şi alţi colegi. Cred că asta s-ar simţi şi pe teren, la echipa naţională. Că tot nu ştiam cu ce obiectiv merge România la turneul final din Franţa. Să arate că este naţionala unor oameni demni, care îşi respectă meseria de fotbalişti.