Simona a rămas la Singapore

Românca a fost în tribune la semifinala din care a ieşit victorioasă Radwanska. O bună terapie după eliminare

Turneul Campioanelor la tenis este o competiţie la care poţi ajunge în finală cîştigînd două meciuri din 4. Matematica elementară asta arată, Radwanska şi Kvitova au intrat în ultimul act al competiţiei de la Singapore venind de pe locul 2 în grupele lor, unde cîştigaseră o singură dată. Poloneza în faţa Simonei Halep, cehoaica în faţa compatrioatei Safarova. Care Safarova i-a făcut mai apoi pîrtie Kvitovei spre ultimul act cu o victorie în două seturi la Angelique Kerber. În două seturi, condiţie absolut necesară pentru ca Petra, şi nu Angelique, să meargă mai departe.

Încă o dată. Turneul Campioanelor este o competiţie la care poţi ajunge în finală cîştigînd două meciuri din 4. Dincolo de ciudăţeniile matematicii, de noroc, de blocajul unei românce ori de ajutorul unei prietene conaţionale, mai este ceva. Să ştii să profiţi de ocazie. Să te bucuri cu cap de cadoul primit, pe care să nu-l strici de la întîia întrebuinţare. Aşa au procedat Agnieszka Radwanska şi Petra Kvitova. Iar felul în care au jucat în semifinale împotriva Mugurezei şi Şarapovei a şters posibila impresia de prezenţă ilicită într-o finală cu bani mulţi pe masă. Masa bogaţilor la care rîvnesc toţi săracii lumii. 1.750.000 de dolari pentru cîştigătoare, 600.000 pentru învinsă. Plus zestrea pe care o agoniseai din grupe. În cazul celor două, cu un singur succes în faza preliminară, încă 153.000 de dolari.

Ca tot telespectatorul, am văzut-o în tribune pe Simona Halep alături de Virginia Ruzici, în timpul partidei dintre Radwanska şi Muguruza. Nu ştiu cu cine a ţinut Simona, dacă a ţinut cu cineva. Eventual cu Muguruza, să o răzbune. De ce nu cu Agnieszka, pentru a se consola cu gîndul că învingătoarea ei este prima finalistă a Turneului Campioanelor. Părea destinsă şi chiar veselă Simona, ceea ce înseamnă că eliminarea din faza grupelor la Singapore nu a lăsat urme adînci. Sau poate era doar o mască? Nu. Şi nu ar fi servit la nimic. O putem suspecta de multe pe Halep, nu de teatru ieftin. Dar relaxarea pe care am citit-o pe chipul ei şi al Virginiei Ruzici nu este suficientă pentru drumul mai departe al (încă) numărului 2 mondial. Loc pe care nu se va menţine doar speculînd accidentele de parcurs ale rivalelor.

E de preferat să ne abţinem de la sfaturi pentru Simona Halep. Nu avem calitatea asta şi oricum nu este ea persoana care să le caute sau să le urmeze. Mă bucur însă că a rămas la Singapore să urmărească pe viu deznodămîntul ultimei mari întreceri a sezonului. Este o fată inteligentă, în ciuda gestului acela neplăcut cînd îşi dă cu pumnul peste frunte. Fiind inteligentă, Simona va înţelege de ce a cîştigat Radwanska întîlnirea cu ea şi cu Garbine Muguruza. Lovituri variate, alegeri inspirate în funcţie de momentul jocului. Curaj şi prudenţă într-o proporţie subtil echilibrată. Adecvare la problemele puse de adversară. Calm, nu disperare. Va fi admirat Simona şi acurateţea şi stilul ofensiv al Petrei Kvitova în faţa rusoaicei Maria Şarapova. Un model de urmat dacă vrei să o baţi pe Maşa, care astfel nu se mai poate ascunde în spatele ţipetelor şi pauzelor de vestiar.

Ne aşteaptă o finală interesantă la Singapore. Împotriva aparenţelor, este finala logică. Este meciul decisiv între două viziuni despre tenis. Graţia defensivă care muşcă atunci cînd nu te aştepţi contra ofensivei sistematice care apelează la fineţe ca la o armă naturală. Peste toate, căderile în abis urmate de urcuşuri incredibile, pe care le poţi vedea doar în meciurile fetelor. Dacă vi se pare o remarcă misogină, încercaţi să o ignoraţi!