Popescu. Deţinut model. Şi scriitor?

Dacă nu ar fi existat cele 4 cărţi scrise într-un an, puteam vorbi despre o demonstraţie de demnitate a fostului căpitan al naţionalei

Judecătorii au fost de acord cu cererea de eliberare condiţionată a lui Gică Popescu. Procurorii DNA, nu. În cererea de eliberare, Gică Popescu a explicat că şi-a înţeles greşelile. Procurii cred că, dimpotrivă, fostului căpitan al naţionalei îi mai trebuie timp de reflecție. Peste jumătate din perioada petrecută în închisoare din pedeapsa de 3 ani, o lună şi zece zile. Ei, procurorii, urmează să depună contestaţie, motivînd că fostul mare fotbalist nu şi-a însuşit cu adevărat motivele încarcerării.

Este dificil de spus cum au ajuns totuşi oamenii legii la această concluzie. Tot respectul pentru munca procurorilor DNA, dar nu cred că au calitatea ori calificarea de a pătrunde în mintea oamenilor, fie ei şi deţinuţi. Mai ales că, atît timp cît şi-a ispăşit condamnarea, Gică Popescu s-a comportat decent şi reţinut, fără a încerca să sensibilizeze în vreun fel opinia publică, lucru de altfel la îndemînă pentru fostul căpitan al echipei naţionale.

Competenţa DNA-ului se opreşte la litera legii şi la graniţa pînă unde se pot face cercetări care să ateste vinovăţia cuiva. Dar a susţine că tu, procuror, ai şi calităţi de medium este cam mult.

Impresia generală este că, dintre toţi condamnaţii din Dosarul Transferurilor, Gică Popescu este singurul care şi-ar merita libertatea. În schimb, nu pledează pentru Gică Popescu tocmai cele 4 cărţi scrise de el în detenţie. Exact suportul, dincolo de purtarea exemplară, pentru care a putut pretinde eliberarea condiţionată.

4 cărţi într-un an înseamnă o carte scrisă la 3 luni. Prea mult ca să fie adevărat, dragă Gică! Prea mult ca să fie ceva scris din dorinţa de a lăsa o urmă, alta decît nişte meciuri memorabile pentru naţionala ţării tale. Nu cunosc subiectul cărţilor, înţeleg că se leagă într-un fel sau altul de fotbal.

Dar ar fi fost frumos ca frenezia asta molipsitoare a scrisului să nu se fi lipit şi de Gică Popescu. Aici este vulnerabil „Baciul”, iar dacă procurorii aveau ceva de obiectat pe subiectul ăsta, nu  pe subiecte gen „Profiler”, atunci puteam discuta serios.

P.S. Aflu fără surprindere că Ioan Niculae ar fi avut deja două cărţi gata fezandate în sertar înainte de a intra la puşcărie. Ştia omul ce îl aşteaptă şi ca să îşi scurteze perioada de detenţie a plecat şi el în urmărirea lui Balzac.