Nişte csikszeredentişti!
"Ţiganii" ar vrea ca legea să fie aplicată în ţara lor? Este prea mult?

Patinoarul din Gheorghieni, judeţul Harghita. Un aşezămînt civilizat, pe care se dispută meciuri de hochei din campionatul în României. Un loc în care se simte şi se vede mîna gospodarului. Aşa cum sînt multe locuri în Ardeal, mai ales în Ardeal. Patinoarul din Gheorghieni. Sîntem în România, cel puţin din punct de vedere administrativ şi geografic. Totuşi, din tavanul elegantului edificiu coboară două drapele care nu sînt ale României. Unul este al Ungariei, celălalt al Ţinutului Secuiesc. „Siculorum” este denumirea Ţinutului Secuiesc în limba latină. Ce are latinitatea cu secuimea? E gintă latină într-ale lumii ginte mari, vorba poetului? Nu?
Nu te tratezi de gripă cu sirop de trandafiri şi de şovinism închizînd ochii. Cu ochii deschişi observi că într-o anumită parte a ţării numită România, mai mulţi cetăţeni români de naţionalitate maghiară ţin să le spună cetăţenilor români de naţionalitate română că ţinutul în cauză aparţine ţării numite România doar din cauza unui accident istoric. Felul în care o spun este mult mai abrupt decît îl descriu aceste rînduri. Sportul este vehiculul predilect al acestor agitatori care se recrutează din suporteri, dar şi din conducători de club sau chiar dintre persoane cu atribuţii federale. Scena o reprezintă patinoarele, sălile, stadioanele. La hochei, la baschet, la fotbal, la futsal, la orice disciplină care este găzduită la un moment dat de o localitate din ceea ce se numeşte regiunea HarCov, o cumulare a judeţelor Harghita şi Covasna.
Se cîntă la greu imnul secuiesc, se scandează din toţi bojogii „Ţiganii, ţiganii!”. Sportivii, antrenorii sportivilor şi părinţii sportivilor sînt care contrariaţi, care indignaţi. „Ţiganilor” nu le pică bine, dar înghit afrontul fiindcă „arienii” se aşază foarte curajoşi sub umbrela CNCD, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării. Care CNCD, ca orice instituţie planetară menită să taie felii, felii de corectitudine politică, este foarte sensibilă la problemele minoritarilor şi foarte sever cu manifestările majoritarilor. Fenomenul se numeşte generic discriminare pozitivă, deşi popular i se poate zice prostie, fără grija de a greşi.
În numele binefăcătoarei toleranţe etnice, autorităţile întorc privirile. Sau vorbesc despre „rivalităţi istorice între echipe” – citat din Horia Păun, preşedinte al Federaţiei Române de Baschet -, cînd acolo este ură şi prostie. Tema este veche şi nu a descoperit-o Gazeta Sporturilor. Gazeta a relatat însă întîmplări demne de evul mediu timpuriu care se petrec în mileniul 3, într-o ţară membră a Uniunii Europene. Şi nu trebuie să fii urmaşul mult prea regretatului Vadim Tudor ca să observi toate lucrurile astea. Şi să afirmi că simpla respectare a legilor ar rezolva problemele mai repede decît am putea crede. Cu fermitate, fără violenţă, respectînd şi demnitatea etnicilor maghiari (secui?!) din HarCov, şi sensibilităţile românilor despre care primii ne dau de înţeles că s-au pripăşit pe acolo şi ar fi bine să se care naibii de acolo!, prin Moldova sau prin Oltenia, nu contează.
În locul unei concluzii-clişeu, reacţia antrenorului unei formaţii semiamatoare din Anglia, Allan Fenn, la adresa adversarei FC România, echipă alcătuită după cum probabil ştiţi sau aţi intuit din români care lucrează în Insulă. „Laşii! Simulează, plîng, scuipă şi ciupesc!. Abia aştept să joc iar împotriva lor. O să îi batem cîntînd «God Save the Queen»”, a scris Fenn pe Twitter, care ulterior şi-a făcut şi „idioţi” preopinenţii. Nu vi se pare că postarea lui Allan Fenn spune totuşi altceva decît scandările galeriilor csikszeredentiste? Şi că am putea să ne recunoaştem măcar un pic în descrierea lui?