Plecaţi acasă, copii!

Steaua nu şi-a înscris echipa în Liga Elitelor, competiţie pentru juniori. Are şi asta legătură cu Rosenborg? Da!

În loc de strămoşeasca urare „Hai, băieţi!”, adusă la zi cu îndemnurile „Hai o minune!” sau „Spargeţi Cercul Polar!”, să vedem cum s-a ajuns aici. Aici, adică la Trondheim, în nordul Norvegiei, bătuţi de vînt şi de ploaie şi cu un handicap de 3 goluri. Fiţi pe pace însă, nu vom recapitula meciul Stelei cu Rosenborg de acum o săptămînă. Oricum, nimeni nu a oferit o explicaţie cumsecade pentru dezastrul din repriza secundă ori pentru ratările din prima.

De aceea, ne vom îndrepta privirile de microbişti greu încercaţi către o zonă despre care toată lumea vorbeşte la superlativ, despre care toţi ne declarăm interesaţi, dar care în fapt nu atrage nici interesul oficialilor, nici pe cel al publicului. Juniorii. Sectorul juvenil. Mai exact, Liga Elitelor, competiţie iniţiată şi finanţată de FRF. Dacă în acest punct observi că Federaţia a făcut un lucru bun, eşti automat catalogat de vîndut al Casei Fotbalului, unde urmează să beneficiezi de privilegii demne de un os regesc.

Închidem paranteza cu tot cu bănuieli, revenind la recenta competiţie creată în scopul de a asigura un cadru civilizat competiţiilor de juniori. Şi trecem la subiect. Steaua, mai exact entitatea FCSB, a refuzat să se înscrie, în pofida insistenţelor federalilor, care, se pare, au încercat să-i atragă în capcană pe oamenii lui Gigi Becali. Dar ei, vigilenţi, nu au marşat. Asta înseamnă să ai angajaţi competenţi, cu iniţiativă şi loiali! Cu adevărat revelatoare a fost explicaţia preşedintelui Argăseală, care, vulpoi bătrîn, a simţit repede dincotro vine pericolul. „Nu ne înscriem că nu ar avea rost. Şi aşa ne-au plecat mulţi jucători, de ce să participăm şi să ne bată Dinamo la scor, să ne mai facem şi de rîs?”

Şi acum analiză pe text. „Nu ne înscriem că nu ar avea rost” întăreşte tradiţia proastă a ultimilor ani, perioadă în care Steaua a abandonat creşterea şi promovarea propriilor fotbalişti. Această perioadă coincide mai ales cu luarea în transhumanţă a clubului de către Becali, dar este un fenomen care îşi are rădăcinile chiar dincolo de Decembrie ’89. Continuăm decriptarea replicii domnului Argăseală, fiindcă „se merită”. „Şi aşa ne-au plecat mulţi jucători”, ne spune că, da, într-adevăr, mulţi copii care erau legitimaţi la grupele din Ghencea au părăsit clubul din momentul evacuării Stelei din baza ei tradiţională. Ce nu ne spune nenea Vali este că mulţi s-au dus chiar la nou-înfiinţatul centru al Clubului Sportiv al Armatei. Trădătorii!

Ultima parte a scurtului discurs al lui Argăseală, aia cu Dinamo care urmează să-i bată la scor, nici nu mai trebuie comentată. În virtutea aceste logici, poate că şi echipa mare a lui Dinamo ar fi putut evita ruşinea în anii din urmă dacă nu se prezenta la meciurile cu Steaua. Sigur însă, dacă Steaua ar fi avut grijă să-şi crească şi copiii, nu doar să cumpere tadei, muniri şi breevelzi, viitorul ar fi arătat mai bine, inclusiv cel apropiat, cel foarte apropiat cu Rosenborg. Nu am dovezi materiale ca să probez asta, dar istoria fotbalului este populată de cîţiva mari fotbalişti crescuţi de cluburile lor şi care s-au identificat cu gloria şi cu istoria acestora. Raul Gonzales, Paolo Maldini, Steven Gerrard. Iar cine a văzut mai mult de o duzină de meciuri de fotbal, adică dublu faţă de cîte are în palmares patronul, ştie despre ce vorbim.

E complicat de spus dacă la Trondheim luptă pentru o improbabilă calificare Steaua sau FCSB. Mulţi suporteri merg deja pe a doua variantă. Şi e foarte riscant de anticipat cît suflet vor pune pe teren elevii lui Mirel. Continuu să cred că există o zonă în fotbal care nu are nici o legătură cu banii. Probabil că nu am văzut nici eu suficiente meciuri.