Teribilul Kyrgios. Un mitocan

Sîntem nostalgici cînd ne gîndim că odinioară copiii teribili arătau ca John McEnroe?

Nicholas Hilmy Kyrgios este un australian de 20 de ani aflat pe locul 41 în ierarhia ATP. Numitul Kyrgios ( a se pronunţa neapărat Kirios!), născut din tată grec şi mamă malayeziancă, purtător pe post de tunsoare de una creastă cocoş colorată în roz şi galben, trece drept unul dintre copiii teribili ai tenisului mondial. Teribilul Nick tocmai ce i-a transmis lui Stan Wawrinka ceva despre presupusa infidelitate a prietenei sale. Mesajul verbal s-a consumat în direct, la Montreal, unde elveţianul îi luase primul set australianopitecului. Băiat de comitet, Kyrgios i-a spus lui Stan că autorul imixtiunii în terenul advers nu este nimeni altcineva decît amicul Kokkinakis, altă stea în devenire a tenisului de la Antipozi. Ca să ştii, amice, i-a strigat drăguţul de Nicky lui Stan.

Întîmplarea nu a trecut neobservată. Lumea a văzut şi a auzit. Asta nu înseamnă că mitocănia greco-malayezianului cu paşaport australian nu va fi uitată repede. De exemplu, la prima scamatorie pe teren a lui Kyrgios, căruia nu îi lipseşte talentul acela primar pe care îl posedă mulţi şmecheraşi de cartier, indiferent de cartierul unde s-au născut, din Bronx pînă pe malurile Dîmboviţei. Previzibil, Kyrgios nici nu s-a ostenit să îşi ceară scuze, a bălmăjit ceva despre oboseală şi despre faptul că Stan devenise agasant şi s-a uitat urît la el. Şi de ce şi-ar fi pus cenuşă în cap urmaşul lui Laver, Newcombe şi Roy Emerson? În primul rînd, că nici nu ştie cine au fost ăştia, exceptîndu-l pe primul, care acum e stadion, mă rog, arenă. În al doilea rînd, care, de fapt, este primul, Kyrgios ştie/simte că lumea nu îi condamnă obrăzniciile, ci i le aplaudă. La naiba cu băieţii buni, cu fătălăii!

Despre care lume vorbim? Despre cea de azi, care suspină la mojiciile lui Kyrgios, sau despre cea de ieri, care degusta teribilismul unui Năstase sau al unui McEnroe (VIDEO aici)? Dacă ne uităm în urmă, iar Youtube este un instrument desăvîrşit, Năstase şi McEnroe erau nişte academicieni ai teribilismului prin comparaţie cu obrăzniciile numitul Nick Kyrgios. Ieşirile în decor ale lui John şi Ilie erau forme simpatice şi graţioase de revoltă împotriva sistemului închistat al tenisului acelor timpuri. Manifestările lui Kyrgios nu sînt decît tumori ale manelismului planetar îndreptate împotriva bunului simţ.

Cam asta ar fi diferenţa. Şi ar mai fi una. Înainte sau concomitent cu războiul purtat cu arbitrii sau cu sticlele de apă minerală, John McEnroe cîştiga primul US Open la vîrsta de 20 de ani. Pe al doilea la 21, triumfînd un an mai tîrziu la Wimbledon într-o finală de neuitat cu Bjorn Borg. Borg, apropo de copii minune şi teribili. Kyrgios are deocamdată sferturi de finală la Australian Open 2015 si la Wimbledon 2014. Şi un univers de înjurat la adăpostul crestei multicolore.