Aproape 3 minute cu Cristiano Ronaldo
Invitat la CNN, starul portughez ne-a dezvăluit temele majore care îi preocupă pe fotbalişti
Andres Oppenheimer a avut şi zile mai liniştite. Bunăoară, cînd invitat i-a fost Mario Vargas Llosa, imediat după ce peruanul primise Nobelul pentru literatură. Oppenheimer a avut şi zile în care munca jurnalistică i-a fost răsplătită la cel mai înalt nivel.
Cu un premiu Pulitzer în 1987, apoi cu unul Ortega y Gasset, decernat de cotidianul spaniol El Pais. Aşa cum aţi înţeles, Andres Oppenheimer este jurnalist de televiziune, dar nu unul oarecare. Andres Oppenheimer lucrează pentru secţia de limbă spaniolă a CNN. Este una dintre vedetele celui mai puternic canal de ştiri din lume.
O vedetă a postului reclamă invitaţi pe măsură. Cristiano Ronaldo este o vedetă planetară, un chip universal. De la reclame pentru şampoane la PlayStation şi pînă la clipuri pentru nu ştiu ce firmă producătoare de căşti. Chit că faţa ingenuă a puştiului din filmul cu pricina nu exprima neapărat uimirea, ci nedumerirea. Cine mai era şi ăsta care se deghizase în homlessul virtuoz al balonului rotund?
Dacă în cazul lui Andres Oppenheimer punerea în temă era necesară, n-are rost s-o lungim aiurea povestind despre Cristiano Ronaldo. Toată lumea ştie cine este Cristiano. Dar ştie lumea cine este cu adevărat marele fotbalist al lui Real?
Ce om măcinat de îndoieli se ascunde poate în spatele frizurii gelate, ce sensibilităţi şi ce poveri existenţiale poartă sufletul acestui multimilionar al sportului? Şi, dintr-o dată, şansa nesperată. Un interviu la CNN cu Ronaldo în studioul din Madrid şi cu Oppenheimer la Miami. Pe burtieră, tema emisiunii, „Corruption en la FIFA”, pe care zîmbitorul Cristiano nu o vedea sau oricum nu o băga în seamă. La fel de zîmbitorul Oppenheimer, specialist al subiectului Blatter, îşi întreabă interlocutorul cum îi afectează pe ei, marii jucători, această derulare a evenimentelor.
Ronaldo ascultă atent şi pare că nu înţelege. Realizatorul interviului repetă întrebarea. „Vrei să fiu sincer?”, intervine fotbalistul. „A me, ne me preocupa nada”, continuă el şi pentru frumuseţea limbii spaniole renunţăm la traducere. Adaugă apoi Cristiano textul învăţat pe de rost: „Îmi fac datoria faţă de club, faţă de profesia mea, faţă de echipa mea.
În rest, nu mă preocupă nimic ce se întîmplă în afară”. Aici e nevoie să traducem. „Afară” înseamnă lumea. Lumea reală. Dar colegii tăi?, insistă Oppenheimer. Întrebaţi-i pe ei, driblează frumos Ronaldo. Bine, bine, dar despre ce vorbiţi voi în vestiar?, îşi continuă jurnalistul întrebările pe acelaşi ton mai degrabă prietenesc.
Încet, încet, zîmbetul fotbalistului se transformă într-un rictus ironic destinat amărăştenilor purtători de microfon. „Vrei să ştii adevărul? Vorbim zero pe acest subiect. Vorbim despre alte lucruri”. „Despre ce?” „Despre muzică, femei, modă, pantofi, genţi, bijuterii, coafuri. Mai vrei? Să-ţi fac o listă?”
Andres Oppenheimer nu se lasă. Şi aminteşte despre atribuirea turneelor finale Qatarului şi Rusiei. Moment în care vedeta Realului îşi scoate căştile şi pocneşte din degete ca la un chelner nevăzut. Mormăie ceva de „puta”, pe urmă o dă pe engleză, „He speaks about FIFA. I don’t give a shit”. Sfîrşit!
The End! 2:53 minute cu Cristiano Ronaldo (VIDEO AICI). Nu cele mai reuşite, dar cele mai adevărate minute despre un personaj emblematic al fotbalului. Mai ales al fotbalului zilelor noastre.
Să ne indignăm? Să ne oripilăm? De ce, micuţul Cristiano îşi va găsi nenumăraţi avocaţi, care ne vor acuza de ipocrizie (ce, voi citiţi Kant şi ascultaţi Beethoven?), de invidie (voi sînteţi urîţi, bătrîni şi săraci, el este tînăr, frumos şi bogat) şi de toate cele.
Să-l stăpînim sănătoşi! Ce-i aia să te intereseze ce se întîmplă în lume? În lumea ta, cu profesia ta? Să îţi pese ce se petrece şi dincolo de geamurile maşinii tale? Muzică, femei, modă, pantofi, genţi, bijuterii, coafuri. Sublim! Ce concentrare de teme, de idei. Mai vreţi? Să vă fac o listă?