Cetăţene Guardiola, o mie de ţechini primeşti?

Manchester City l-a ofertat pe antrenorul lui Bayern cu 27 de milioane de euro pe an. Nebunie sau proiect fotbalistic, ce ziceţi?

Încă o poveste cu şeici. Dar care nu vor să-l cumpere pe El Zorab cu o mie de ţechini, ci pe Guardiola. Cu un salariu de 27 de milioane de euro pe sezon. Povestea a rămas aceeaşi, chit că pe vremea poetului George Coşbuc fotbalul nu devenise o îndeletnicire planetară. Este mult cît îi oferă patronii lui City antrenorului spaniol? Nu este mult, este enorm. Indecent de mult, absurd. Şi epitetele pot continua fără să explice nimic. Ar trebui totuşi să ne obişnuim cu sumele acestea? Fără să ne punem întrebări copilăreşti, de genul pînă unde se plăteşte competenţa şi de unde începe nebunia?

Pep Guardiola a venit la Bayern în urmă cu doi ani înlocuindu-l pe Jupp Heynckes. Mai vîrstnicul şi mai modest remuneratul Jupp Heynckes se retrăgea cu adevărat în plină glorie. Tocmai adusese pe Allianz Arena titlul în Bundesliga, Cupa Germaniei şi Champions League. Tot! Dar decizia şefilor bavarezi fusese luată, echipa urma să-i fie încredinţată lui Guardiola. Uli Hoeness şi Karl-Heinz Rummenigge îl aleseseră pe spaniol ca să… Ca să ce, ne-am întrebat într-un cor al ignoranţei? Ce să îmbunătăţeşti la cea mai bună formaţie a Europei, care nu strălucea doar prin rezultate, ci şi printr-un joc tăios, eficient şi plăcut ochiului?

La Bayern, Pep Guardiola avea misiunea să planteze, să ude, să facă să crească şi să culeagă roadele fructului pasiunii pentru fotbalul-spectacol. Fotbalul tip Barcelona. Guardiola era darul pe care mai-marii clubului munchenez voiau să-l ofere suporterilor. Şi lor înşişi. Guardiola a învăţat germana în timp-record, urma să deprindă şi spiritul bavarez cu Oktoberfest cu tot. Numai că uneori mai binele este duşmanul binelui. Filosofia lui Guardiola, aceea care funcţiona ca un carusel-minune pe Camp Nou, se dovedea nepotrivită pe Allianz Arena. Greoaie şi repetitivă, ca pasele nesfîrşite din care rezultau o posesie copleşitoare şi o eficienţă medie. Beckenbauer observa consternat că echipa lui arată ca o sabie boantă. Ceea ce se potrivea mănuşă micuţilor Iniesta şi Xavi pentru Schweinsteiger şi Thomas Muller devenea corvoadă. Achiziţionat pe post de clonă a hobbiţilor catalani, tehnicul Mario Goetze nu pare nici acum familiarizat cu complicatele trasee ale lui Pep.

Titlul este un trofeu de parcurs atunci cînd vorbim despre cea mai bogată şi mai faimoasă echipă din Germania, Champions League reprezintă ţinta finală. Ratată în două rînduri de Guardiola, care alimentează zvonurile despre o posibilă despărţire spunînd „n-am siguranţa că sînt omul potrivit pentru acest club”. Tabloidele britanice, chiar dacă au o reputaţie proastă, au totuşi surse bune. Manchester City ar aştepta finalul acestui sezon pentru a-l cumpăra pe Guardiola, susţine The Sun. Şi nu am folosit întîmplător verbul „a cumpăra”. Guardiola va fi cumpărat, nu transferat în interes de serviciu. Asta nu se întîmplă cînd dai cuiva 27 de milioane de euro salariu pe an. A nu se înţelege că Pep face foamea la Munchen, unde cîştigă 17 milioane pe sezon.

Deci cam aici se opreşte paralela cu eroul sărac al poeziei lui Coşbuc, care, în rezumat, prefera un sfîrşit tragic în locul confortului material. Pep este un antrenor excelent, dar şi un om al zilelor noastre, ajuns în situaţia de invidiat să fie plătit regeşte pentru a-şi pune în aplicare fanteziile. Şi meseria. Va reuşi să-i ducă pe „cetăţeni” pe culmile gloriei? Asta deja nu mai contează, vîlva creată de eveniment le va gîdila suficient orgoliul şeicilor încît să fie convinşi că au încheiat o afacere formidabilă.