Egali cu propria suficienţă
Fundaşul dreapta Vulicevici este numele sîrbului care nu a auzit pronosticul oficialilor stelişti. 2-0 şi calificare la pas a campioanei României. Sfîntă ignoranţă!
Bojinov este gras şi face ruptură musculară. Sperietoarea lui Partizan arată ca un playboy care mănîncă ceafă de porc şi bea bere la pet cu gust puternic şi amărui. Dar forţa lui Partizan nu stă într-un jucător ratat înainte de vreme, ci într-o mînă de tineri mai mult sau mai puţin sîrbi care aleargă, pasează şi atacă poarta lui Cojocaru. Zivkovici, Saponjici, Oumaru, Babovici.
Să zicem că ne-am lămurit. Dar forţa Stelei în cine stă? Nu, nu în Chipciu, care îşi schimbă ghetele. Nu se încălţase invers, măcar asta era o scuză. Deci, în cine speranţa? Poate în Hamroun sau în Popa, oamenii care înviorează peisajul după pauză. Primul cu un şut sub bara transversală respins de celălalt Zivkovici, al doilea cu un dublu dribling finalizat. Nu în Breeveld, nu în Muniru, mijlocaşii de acoperire prinşi deseori descoperiţi. Nici în Tade, care calcă pe minge cu o naturaleţe dezarmantă. Steaua arată ca o echipă fără lance şi fără lăncier. Iar golul lui Varela, care a reuşit egalarea după o lovitură liberă executată de Hamroun, nu schimbă esenţial datele problemei.
Fundaşul dreapta Vulicevici este numele sîrbului care nu a auzit pronosticul oficialilor stelişti. 2-0 şi calificare la pas a campioanei României. Sfîntă ignoranţă! Vulicevici este numele inconştientului care nu ştia ca Steaua juca un meci de 10 milioane de euro. El şi alţi tineri care au cîştigat Mondialul sub 20 de ani pentru Serbia au venit la Bucureşti şi au arătat ce înseamnă să ştii să îţi creşti tineri. Tinerii fotbalişti, tinerii în general. Acesta este mesajul partidei Steaua-Partizan. Pentru cine vrea să îl înţeleagă şi nu se ţine de aroganţe, glume şi alte mătănii. Amin!