Partea plină a paharului

Tamaş a transmis un mesaj steliştilor. Asta ca să fie clar cu cine au avut de a face

Începem cu o întrebare. Nu v-aţi săturat de îndemnul cu partea plină a paharului? Măcar aşa un pic? Nu? Să  facem bine, să fim pozitivi. Să ne „simtem” bine. Şi cînd afară  sînt peste 40 de grade la soare să remarcăm surîzînd că adie o boare plăcută în atmosferă. E şi asta o filosofie de viaţă.

De ce să gîndim cu capul nostru, cînd e posibil să doară? Ce sens are să fim negri în cerul gurii şi acri pe limbă? Ce, spiritul critic duce lumea înainte? Nu, laudele. Odele. Linguşeala. Hai, mîngîiatul pe creştet ca paleativ pentru o boacănă cît casa.

Interesant, ultimul apel, cronologic vorbind, la preaplinul existenţei vine de la o vicecampionă mondială la scrimă, Simona Gherman. Respect! Să vedem partea plină a paharului, ne transmite şi medaliata de la Moscova.

Fiindcă, dacă ne uităm la partea goală a recipientului s-ar putea să observăm că la echipe performanţa a fost notabilă, în schimb la individual fetele au cam fost prinse cu garda jos. Inclusiv Ana Maria Brînză. En garde, să te ţii acum riposte că le-am înţepat un pic pe doamnele şi domnişoarele spadei româneşti!

Să trecem la fotbal, domeniu către care sîntem îndrumaţi ori de cîte ori vedem şi partea goală a paharului din alte sporturi. Marş la fotbal, acolo te pricepi! Lasă tenisul, lasă scrima! Jos lăbuţele de tastatură!

Buun, trecem la fotbal. Nu de alta, dar ne-a lămurit Gabi Tamaş pe deplin care e sensul părţii pline a paharului. Băiat bun Gabi, de gaşcă. Om de vestiar, cu simţul umorului. Şi cu talent literar care dă peste buza paharului. Păi, ce-i uşor să foloseşti atîtea puncte de suspensie pe un rînd de text în Instagram pentru un dram de miştocăreală? Şi asta ca să le spui steliştilor că sînt nişte biete clone, în timp ce tu, „cu mii de defecte” – ei, hai Găbiţă, nu te autoflagela aşa! – te simţi bine în pielea ta.

Nu aveam nici o îndoială, problema nu e la Tamaş. Adică aia sportivă nu e la el, doar cea medicală. Problema este a celor care deşi nu beau continuă să vadă doar partea plină a paharului. Oficialii fotbalului, o parte a publicului şi chiar uniii dintre colegii ziarişti.

Cei dispuşi să închidă ochii în numele unei toleranţe bolnăvicioase. Să-i închidă sau să-ţi facă pişicher din ei. Cu mesajul subînţeles. Toţi sîntem niţel vicioşi, toţi sîntem păcătoşi, bă, da’ sîntem oameni cu suflet mare! Atît de mare că scuipăm în urmă cu prima ocazie.

Scuipăm acolo unde n-am jucat decît vreo cîteva meciuri, şi alea şchioape, suficiente ca „lumea fotbalului” şi colegii de şpriţ să remarce aportul şi forma bună a paharnicului şef. Un Panduru sau un Dorinel Munteanu fac notă discordantă în peisaj. Rădoi, de asemenea. Lucizi, ei văd partea goală a paharului. Deşi, după cît au transpirat în fotbal, aveau dreptul să le fie tare sete.