Nevinovat pentru faultul vărsat!

Nevinovat pentru faultul vărsat!

Ştefan Bărboianu şi-a găsit dreptatea la Comisia de Disciplină a FRF. Iar acţionarul dinamovist Ionuţ Negoiţă a fost suspendat 8 luni de acelaşi for al federaţiei. Vedeţi cît de simplu este totul? Sau poate că nu. Poate că din comoditate vrem să simplificăm. Din cauza lipsei de probe care să ateste acuzaţiile de blat făcute de Negoiţă, Bărboianu a fost găsit nevinovat. Decizia Comisiei de Disciplină şi Etică poate fi citită şi în această cheie. Şi din cauză că nu a reuşit să probeze „ticăloşia” fotbalistului pe care l-a arătat cu degetul că nu şi-ar fi apărat corect şansele la meciul contra Stelei, Ionuţ Negoiţă s-a ales cu o suspendare-record şi o amendă aşijderea. 50.000 de lei. Absolvirea reclamatului şi pedepsirea reclamantului nu elimină întrebările. Lumea ştie că se întîmplă lucruri necurate. Rezultate ciudate, evoluţii inexplicabil de slabe ale unor jucători. Lumea care se uită la fotbal şi cu atît mai mult lumea care lucrează în fotbal.

Bun. Şi mai departe? Cum îşi va savura victoria Bărboianu? Cu decenţă sau umflîndu-şi muşchii cinstiţi? Prudent deocamdată, probabil sfătuit şi de avocat, fostul fotbalist al lui Dinamo îşi toarnă cu poftă cenuşă în cap. „Aş fi un idiot să nu recunosc că am greşit grav”, spune el şi parcă îi vezi zîmbetul angelic pe chip şi privirea migdalată care înmoaie inimile fetelor. Una este să greşeşti grav fiindcă nu ai fost în formă în ziua derbyului şi alta este dacă ai fi procedat aşa împins de raţiuni extrasportive. Poţi comite eroarea de a face un dublu fault în propriul careu, pe al doilea adversar punîndu-l la pămînt cu un procedeu de lupte libere, doar fiindcă ai prins o zi mai slabă? Comisia de Disciplină şi Etică spune că da.

Ionuţ Negoiţă zice că nu. Şeful din Ştefan cel Mare a emis un comunicat prin care îşi asumă decizia comisiei, pe care o consideră ca previzibilă. Recunoaşte că nu a avut probe atunci cînd a vorbit cu o siguranţă dezarmantă despre suma, locul şi intriga mituirii fotbalistului, dar precizează că acţiunea lui a fost un semnal de toleranţă zero în faţa „jocurilor mizerabile” practicate de unii şi de alţii. „Probele mele sînt reprezentate de bunul-simţ al omului care are ochi să vadă şi de discuţiile cu oamenii din fenomen”. Apoi, Negoiţă apelează la vigilenţa organelor statului, posesoare de mijloace specifice de urmărire. Nu trebuie să fii fan al acţionarului dinamovsit pentru a înţelege că aici are dreptate. Noi, cei de pe margine, ne bazăm mai mult pe mijloace senzoriale şi pe informaţii care picură printre coloanele catedralei putrede a fotbalului românesc. Mijloace de investigare adevărate sînt în altă parte.

Mă abţin de la pronosticuri privind asanarea fotbalului nostru, mai ales că dacă este să ne luăm după verdictele comisiilor trăim într-o curăţenie de farmacie. Încă sînt curios cum se va soluţiona cazul „primei” oferite la pungă Braşovului la meciul din ultima etapă cu Gaz Metan. Cine, de ce, prin cine? Şi de ce plîngea Marian Constantinescu de ţi se rupea inima, ca să aflăm apoi că s-a transferat exact la echipa al cărei patron ar fi trimis cashul la poalele Tîmpei. Noi tîmpiţi! Pînă atunci, să marcăm încă o dată veselia care îi cuprinsese pe jucătorii dinamovişti după prima ieşire la scenă deschisă a lui Ionuţ Negoiţă. Patronul ajunsese subiect de bancuri în vestiar. „Ştiu locul, ştiu cu cine…”. Ha, ha, ha! Comic şi Negoiţă ăsta, nu, băieţi?