„Lucruri urîte” despre Halep

Am înţeles că trebuie să ne simţim vinovaţi pentru că ea a pierdut în primul tur la Wimbledon, iar asta nu ne-a bucurat

Simona Halep răspunde tăios criticilor după eliminarea prematură la Wimbledon. Nu trebuie să explic nimănui ce fac, punctează jucătoarea română, trimiţînd un lung de linie imparabil spre cîrcotaşii de profesie. Aşa cum nu a reuşit mai deloc în meciul cu slovaca Cepelova. Bravo Simona! Aşa ne trebuie, nouă, ăstora care spunem „lucruri urîte” despre tine şi despre jocul tău din ultima vreme.

Şi da, ai dreptate, trebuie să „scoţi stresul” din tine, ca pe un diavol exorcizat în antrenamente nesfîrşite. Şi da, şi normal, din moment ce nu ai avut nici un fel de aşteptare pentru turneul de pe iarba londoneză, Wimbledonul te-a premiat cu o eliminare din primul tur. Ce-i aia să îţi onorezi statutul de favorită 3 a întrecerii, de semifinalistă surpriză a ediţiei trecute? Mofturi. Tu să te simţi bine, tu să îţi păstrezi forţele pentru viitoarele contracte publicitare, unde e musai să joci în forţă. Cît mai natural, cu bunicuţele, cu peretele. Uite că şi Eugenie Bouchard îţi calcă pe urme, ea fusese exact cea care mai acum un an se ducea în finala pierdută contra Petrei Kvitova. Dar în reclame este de nebătut!

Nu trebuie să explici nimic Simona. Rămîi căpoasă pînă la capăt, nu ţine cont de ce spun cei din jur, oameni care au mai jucat şi au mai văzut „urcuşuri şi coborîşuri” în tenis, ceartă-i pe cei care văd miop şi nu recunosc în tine campioana nepereche a tenisului mondial, ci doar o fată ambiţioasă care a ajuns foarte sus prea repede, iar acum are rău de înălţime, pretinde cu orice ocazie că joci pentru ţară, asta atinge corazonul compatrioţilor care mai cred în basme cu Mihai Viteazul şi Ştefan cel Mare, schimbă-ţi antrenorii ca pe rachete cînd se înnoiesc mingile, nu-i chema să te intoxice cu tot soiul de sfaturi banale, rămîi convinsă că totul depinde numai de tine, că nimeni nu îţi poate da un sfat folositor sau inteligent, iar cine insistă totuşi să ţi-l ofere este clar rău intenţionat, un „hater” cum ne place acum să zicem, nu un „lover”, un om de bine, un român de bună credinţă, care te iubeşte necondiţionat şi care vede partea pozitivă a lucrurilor, care naiba o fi aia.

Şi acum cîte ceva despre meciul propriu-zis, contra Cepelovei, „probabil cel mai slab de cînd Halep a devenit un nume în tenis”, cam aşa ceva a spus Adrian Cruciat la microfonul Digisport. Iar el nu este un „hater”, nu este cîrcotaş, pătimaş nici atît, ci un comentator echilibrat, care încerca să deceleze lucrurile bune din jocul Simonei. Atît de puţine, vai!

Şi vedeam şi fără ajutorul comentatorului prea multe greşeli neforţate, insistenţa demnă de un plan de joc mai bun pe loviturile în lung de linie, procentajul modest la serviciu, mingea trimisă scurt în terenul advers, atitudinea defensivă, crisparea care se citea pe chip şi în loviturile executate cu frîna trasă. Peste toate, impresia că Cepelova o citise dinainte pe Halep şi în timpul meciului doar a  aplicat o lecţie însuşită. Nu cumva este şi asta o explicaţie pentru înfrîngerile din ultimul timp, faptul că adversarele au învăţat jocul româncei şi au găsit antidotul? În timp ce ea, Simona Halep, a încremenit în proiect supărată pe nerecunoştinţa semenilor?

Sîntem la capătul poveştii? Nu, pentru că o poveste presupune emoţie, participare afectivă. Simona Halep nu este o poveste a sportului nostru, ci o întreprindere personală, pe care o administrează ea împreună cu familia şi cu Virginia Ruzici, iar din cînd în cînd o livrează publicului. În contrapartidă, noi avem datoria sfîntă să batem din palme. Am spus lucruri urîte, ştiu.