Falimentul BBC prin APR

Eşecul aşa-numitului proiect galactic se leagă de numele a trei personaje fundamentale. Ancelotti, Perez şi Ronaldo

Teoretic, practic şi hermeneutic, nu ar fi multe de adăugat după scrisoarea deschisă pe care colegul nostru Radu Paraschivescu i-a adresat-o acum cîteva zile lui Carlo Ancelotti. Rechizitoriul jurnalistic bine instrumentat al celui care se caracterizează drept „un suporter trist, curtat de blazare şi lehamite” descria cum nu se poate mai fidel şi cu sarcasm bine dozat care sînt motivele din cauza cărora Realul ratează toate obiectivele majore ale sezonului 2014-2015. Simt totuşi nevoia unei actualizări, un update cum ne place să zicem mai nou. Pentru transparenţa pledoariei care urmează, precizez că nu sînt nici fan al Realului, nici al Barcelonei, nici al lui Juve, ci al lui Milan şi al lui Manchester United, două echipe care şi-au propus, cel puţin o perioadă, să urmeze calea lui Dinamo. A înnoirii prin mediocritate.

După returul semifinalei de Champions League cu Juve, rolul determinant în desăvîrşirea acestui eşec pare să fie deţinut în continuare de Carlo Ancelotti, urmaş al lui Sir Alex doar în consumul de chewing gum, dar mai cu seamă discipol al lui Florin Halagian, prin brevetarea sistemului „Focu’ la ei!” la o echipă care pe hîrtie valorează peste un miliard de euro. Lipsit de reacţie şi de idei, aşteptînd ajutorul suporterilor de pe Santiago Bernabeu, al prea cuminţilor suporteri ai Realului, aşa s-a pregătit Ancelotti pentru înfruntarea decisivă cu Juventusul lui Allegri, dar mai ales al exilatului Morata.

Foarte aproape de Ancelotti se plasează încă două personaje-cheie în derularea evenimentelor care ne-au scutit totuşi de a vedea al ţîşpelea El Clasico din ultimii ani şi pe post de finală UCL. Domnii cu pricina se numesc Florentino Perez, preşedinte al Realului, şi Cristiano Ronaldo, vedeta unei formaţii de vedete. Să-i luăm în ordinea funcţiilor, nu a gelului din păr. Deci Perez, carevasăzică urmaşul lui Bernabeu, preşedintele fondator, l-a izgonit de la Madrid pe Morata, afirmînd fără recurs că tînărul atacant nu are valoare să joace la BBC (Bale, Benzema, Ronaldo), ci doar la TVM (nu televiziunea din Moldova, ci Tevez, Vidal şi Marchisio). Renunţ a mai face analiza pe text la o tîmpenie de proporţii cosmice. Trebuie totuşi observat că viaţa – a se citi orgoliul şi fibra umană a lui Morata – a aplicat o severă corecţie aşa-numitului concept „galactic”, de colecţionare a vedetelor venite din toate cele patru zări (altfel o idee la mintea oricui are nişte bani pe mînă), o dată cu ignorarea/persecutarea elementului autohton.

Celălalt personaj implicat direct în ratarea finalei de la Berlin este cel care şi-a dus degetul la tîmplă după transformarea penaltyului colţescian al arbitrului suedez Eriksson. Cam aici se termină rolul pe care l-a avut Cristiano Ronaldo. Apatic, ca suporterii, şi lipsit de orizont tactic, aidoma antrenorului, Ronaldo a mai pierdut un duel de la distanţă cu Messi. Ronaldo este un foarte bun fotbalist de finalizare, un sprinter nemaipomenit, dar în nici un caz un lider. Personalitatea lui se limitează la puseuri de mîndrie machistă, nu la revoltă fotbalistică.

APR este abrevierea dezastrului madrilen. Adică Ancelotti, Perez, Ronaldo. Căci dacă este faliment, măcar să fie galactic, senor Florentino!