După 12 ani

Florin Mergea nu a dat lovitura la Madrid. Nu acesta este mesajul. Florin Mergea este un om care s-a regăsit prin tenis

Se întîmpla acum 12 ani. Pe malul Tamisei apăruse London Eye, roata din care domini cu privirea capitala pe care nu a dominat-o nimeni. Sfidarea numită The Shard nu era nici măcar în fază de proiect, iar pe iarba de la All England Lawn Tennis and Crocquet Club făcea senzaţie cu jocul şi cu strigătele ei o puştoaică de 15 ani şi jumătate, blondă, înaltă de aproape 1,90 metri şi rusoaică. Maria Şarapova îşi începea cariera mîngîiată de titlurile celor mai aprige tabloide englezeşti. În turneul masculin cădeau capete încoronate. Lleyton Hewit, deţinătorul titlului, ieşea din primul tur, bătut de un anume Ivo Karlovici, iar Victor Hănescu, tînărul Victor Hănescu, ajungea în turul 3. Era anul primului Wimbledon cîştigat de un elveţian pe nume Roger Federer. La fete, se încorona regină Serena Williams. Atunci ca şi acum.

Florin Mergea avea pe atunci 18 ani şi jucase finala juniorilor la Australian Open, la începutul sezonului. Florin Mergea avea atunci 18 ani şi promisiunea unei mari cariere în faţă. Prezentul acelei veri a lui 2003 însemna triumful în turneul juniorilor de la Wimbledon, la simplu şi la dublu, al doilea titlu alături de prietenul lui, Horia Tecău. Florin Mergea avea pe atunci 18 ani şi tot viitorul în faţă. Roger Federer, şi el fost cîştigător al concursului juniorilor de la Wimbledon, avea 22. Nimic nu ne împiedica să credem că Florin urma să fie unul dintre rivalii lui Roger. Poate doar viaţa cu traseele ei de necitit.

Au trecut 12 ani. Sîntem la Madrid, unde Florin Mergea dispută finala turneului de dublu alături de indianul Rohan Bopanna. Florin de acum nu mai este adolescentul după care alergam odinioară pe terenurile lăturalnice de la All England, nu înainte de a respira nebunia flegmatică de pe Henman Hill. Trăsăturile i s-au mai asprit, privirea urmăreşte să recupereze timpul pierdut. A revenit în circuit în august 2011, după un an şi jumătate de pauză. În tenis, un an şi jumătate de pauză este un secol. Nu ştim ce s-a întîmplat în acest secol de absenţă şi nu e treaba noastră să judecăm de ce Mergea nu s-a împlinit ca jucător precum Federer. Pasul de la juniori la seniori nu se măsoară în ani, ci în ani-lumină. Sau în ani de întuneric.

Florin Mergea a ieşit din întuneric şi a cîştigat la Madrid împreună cu un partener pe care l-a cunoscut acum o lună. Este şi aici o urmă a nerăbdării fostului copil minune. Mergea şi Bopanna s-au sincronizat ca fraţii Bryan în zilele lor de glorie şi fiecare a făcut ce ştia mai bine, contribuind la binele tandemului. Asta este baza jocului de dublu, altfel o ocupaţie mult mai complicată decît pare la prima vedere. Au servit precis şi variat, şi unul şi celălalt. Bopanna a excelat la intercepţiile pe fileu, Mergea la passingurile în lung de linie şi în cros, care amintesc de cariera de simplu. Şi-au ţinut nervii în frîu, deşi Zimonjici şi Matkovski îi duseseră în supertiebreak. Au fost o echipă şi au dat senzaţia explicită că nu evoluează ca doi mercenari care ţintesc doar premiul cel mare.

Florin are acum 30 de ani şi o poveste de spus. Poate chiar la Wimbledon, dacă nu mai înainte, la Roland Garros. Ceva îmi spune că într-o bună zi ar putea face echipă din nou cu Horia Tecău şi nu doar pentru Cupa Davis. Sună a film indian? Bine, dar un film indian trebuie să aibă măcar un indian în distribuţie, nu doi români!