O federaţie regretabilă
ITF ne-a liniştit. Alexandra Dulgheru să fie împăcată, Eugenie Bouchard nu a încălcat regulamentele

În sfîrşit, avem o reacţie din partea Federaţiei Internaţionale de Tenis (ITF) după incidentul de la întîlnirea Canada-România, cînd Eugenie Bouchard a refuzat să dea mîna cu Alexandra Dulgheru la ceremonia dinaintea meciului.
„Deşi ITF priveşte această situaţie ca fiind regretabilă, nu e împotriva regulamentelor competiţiei să refuzi să dai mîna cu o adversară la ceremonie”, sună lapidarul comunicat al organizaţiei mondiale a tenisului.
Înainte de a analiza însă mesajul din punct de vedere literar şi semantic, să reamintim cine este ITF şi ce vrea ea. Şi în special cu ce se ocupă. ITF nu trebuie confundată nici cu ATP, nici cu WTA, organizaţiile mondiale profesioniste ale circuitelor masculin şi feminin. Fondată în 1913 şi numărînd iniţial 15 ţări membre, ITF a purtat iniţial numele de ILTF (International Lawn Tennis Federation), tenisul la vremea respectivă fiind un sport care se desfăşura exclusiv pe iarbă. Influenţa ITF nu trebuie confundată cu aceea a FIFA, organismul similar al fotbalului.
O dată cu dezvoltarea tenisului şi cu apariţia jucătorilor profesionişti, care şi-au creat instrumentele proprii care să le guverneze activitatea şi să le apere interesele, rolul Federaţiei Internaţionale a scăzut. Totuşi, sub egida ITF se dispută toate cele 4 turnee de Grand Slam (Melbourne, Roland Garros, Wimbledon, Flushing Meadows), Cupa Davis (întrecere interţări pentru băieţi), Cupa Fed (fete) şi Cupa Hopman (echipe mixte). De asemenea, există circuite sub egida ITF de la nivel de juniori pînă la cel de veterani.
Aşadar, avem o reacţie. Mai bine nu o mai aveam! ITF-ul caracterizează episodul Bouchard-Dulgheru drept o „situaţie regretabilă”. Interesant. Cîtă eleganţă ca să descrii o mitocănie. De ce nu?, putea fi şi o situaţie delicată. Sau o întîmplare nedorită.
O neînţelegere, o nesincronizare în gimnastica atît de complicată a membrelor superioare. „O situaţie dincolo de fair-play-ul sportiv” ar fi fost deja o expresie prea tare. Ca să nu mai spunem de „o situaţie inacceptabilă”. Sau „o ruşine, o pată pe obrazul unui sport nobil”.
Nu, toate astea sînt cuvinte prea tari, iar dînşii, conducătorii ITF, operează cu eufemisme. În numele blîndeţii planetare. Şi în litera regulamentelor, a sfintelor regulamente.
Poate vi se pare că insistăm prea mult pe o întîmplare trecută şi căreia fetele noastre i-au răspuns cu două victorii în faţa alintatei de serviciu a tenisului mondial. Plus o ironie care face toţi banii. Nu este deloc aşa. Mîrlănia trebuie sancţionată chiar dacă autoarea este un aspirator de campanii publicitare.
Un „asset” de imagine”. Mesajul prost al ITF este că nu decenţa, ci obrăznicia trebuie protejată. Că vedetismul are statut privilegiat, nu sportivul onest. Sau poate comunicatul se constituie într-o formă a luptei pentru diversitate pe care nu am priceput-o noi. Un vector spre toleranţă a cărui profunzime ne este inaccesibilă.
Presimt că domnişoara Eugenie este doar la începutul unui drum presărat cu „impoliteţi”, ca să folosesc limbajul poros al Federaţiei Internaţionale. Şi mă întreb, ca parte vătămată indirect, care ar fi fost desfăşurarea ulterioară a evenimentelor dacă gestul ar fi venit dinspre Alexandra Dulgheru. Întreb, nu dau cu racheta în căpşorul blond al tinerei din Montreal.