Copiii de mingi

Luptăm pentru tot felul de drepturi, chiar şi ale muştelor. Ar fi exagerat dacă am cere să înceteze umilirea unor puşti transformaţi în servitorii campionilor?

Îi ştiţi. Nişte mogîldeţe care aleargă de-a lungul fileului ori în spatele terenului. Cînd nu […]

vineri, 27 martie 2015, 8:55

Luptăm pentru tot felul de drepturi, chiar şi ale muştelor. Ar fi exagerat dacă am cere să înceteze umilirea unor puşti transformaţi în servitorii campionilor?

Îi ştiţi. Nişte mogîldeţe care aleargă de-a lungul fileului ori în spatele terenului. Cînd nu fug precipitat după mingile pierdute, stau ghemuiţi aproape în poziţie de fetus de-a stînga şi de-a dreapta plasei care separă adversarii. Sînt copiii de mingi de la tenis. Despre ei vom vorbi mai pe larg în continuare. Ştiu, vi se pare un subiect minor. Mai ales că la orizont se desluşeşte dificilul meci cu selecţionata Insulelor Feroe.

Nu am ştiinţă să existe un statut al copilului de mingi. O fişă a postului. Probabil că nici nu este nevoie. Copilul de mingi desfăşoară o activitate enunţată chiar în titulatură: aduce mingi sportivilor, care la rîndul lor le repun în joc. La fotbal, lucrurile stau aşa de la începuturi pînă în prezent. Cu generalităţi, dar şi cu nuanţe locale foarte pitoreşti. Bunăoară, copilul de mingi român ştie de minune cum să întîrzie atacurile echipei vizitatoare. Ca prin farmec, el rătăceşte mingea. Dacă ai lui sînt conduşi, se transformă într-un dispozitiv care aruncă mingi la foc automat. Ca un tun de antrenament de la tenis. Şi ajungem din nou la tenis. Aici e aici.

Jucătorul sau jucătoarea tocmai a terminat pauza dintre gameuri. Este o zi frumoasă, însorită. Să zicem că ne aflăm la Indian Wells. Ori că am ajuns deja la Miami. Băieţelul sau fetiţa strînge în grabă umbrela pe care a ţinut-o ca să-l ferească pe campion de razele necruţătoare ale soarelui. Un alt ţînc îi adusese băutura energizantă din lada frigorifică, altul i-a tras ţipla de pe rachetă. Serviciu all inclusive. Cum spuneam, tenismanul, celebru sau anonim, se ridică alene de pe scaun, nu înainte ca arbitrul principal să strige „time!”. Îşi ia prosopul, pe care, în drum spre locul de unde va servi, îl aruncă spre copilul de mingi. Acesta îl prinde ca pe un obiect sacrosanct şi îl depozitează cu grijă undeva în spatele terenului. Aceasta va fi de acum încolo principala lui preocupare. Campionul, poate chiar idolul secret al copilului, asudă abundent. Este suficientă o privire scurtă. Sau doar un gest de du-te-vino, scurt, cu mîna, care descrie în aer dorinţa de a se şterge. După fiecare minge, şi dacă e dublă greşeală, omul cu racheta cere prosopul. Copilul se supune. Ca şi campionul, prosopul este din ce în ce mai transpirat. Acolo sînt preţioasele lui odoruri. Mai ales că unii îşi trag şi şortul din fund în procedura tot mai complicată a serviciului. Iar ritualul se repetă la nesfîrşit. Ei, nu chiar la nesfîrşit, doar pînă la finalul meciului. Nu vi se pare că este ceva care nu merge? Ceva care atentează nu doar la igienă, ci şi la demnitatea unor semeni mai micuţi de-ai noştri?

Nu a fost dintotdeauna aşa. Se întîmpla pe cînd lumea era mai înapoiată şi nu aveai nevoie de permisiunea ONU ca să priveşti admirativ spre un copil care se juca în parc. Pe atunci, în vremuri cînd rachetele erau de lemn, campionii depuneau şi ei efort fizic. Dar se ştergeau mai puţin de transpiraţie şi reuşeau asta fără ajutorul copiilor de mingi. Îşi lăsau prosopul pe scaun şi îl foloseau doar în pauzele dintre două gameuri. Tot atunci, într-un timp cînd pămîntenii mîncau grăsimi şi zaharuri, ba mai puteau trage şi dintr-o ţigară în public, copiii de mingi erau doar copii de mingi. Nu pajii campionilor. Ca să fim eleganţi. Să nu zicem servitorii acestora. Hai să zicem!

Acum cîţiva ani, Barack Obama a prins şi a exterminat o muscă în direct, în timpul unui interviu. Holocaust! O organizaţie de protecţie a nobilelor zburătoare l-a ameninţat cu procesul. Mai încolo, pe un teren de tenis cu tot felul de miliardari plini de corectitudine politică în tribune, nişte copii de mingi duc prosopul transpirat al unui campion cu aerul că îndeplinesc un serviciu aristocratic. Tare aş cere un challenge. Sper să se vadă că a fost minge bună!

Comentarii (62)Adaugă comentariu

ovi (13 comentarii) • 27 martie 2015, 13:02

Superb articolul, Cristi, tot respectul.
Este un subiect care ridica multe semne de intrebare.

dc (11 comentarii) • 27 martie 2015, 13:03

in fine nu am cititit tot articolul dar intr-adevar e un abuz ca tenismenii-i folosesc pe copii ca pe niste slugi; deseori le arunca prosoapele in dispret fara sa se uite, copiii alearga dupa ei sa le dea prosoapele iar ei jucatarii nici nu zic merci; le sunt servite bauturi tot de copii, intr-adevar e un abuz; dar vezi, ei sunt milionari…

alex (5 comentarii) • 27 martie 2015, 13:16

Pana la urma nu cred ca sunt obligati, cred ca ei o vad ca o onoare sa stea pe langa atatea vedete si sa le vada cum joaca. Daca s-ar simti umiliti ar sta acasa.

MARIUS (1 comentarii) • 27 martie 2015, 13:16

ABSURD, RIDICOL, UN ARTICOL CARE NU ISI ARE ROSTUL… SI SA NU UITAM…SI ROGER A FOST COPIL DE MINGI. STUDIAZA MAI IN DETALIU DESPRE VOLUNTARIAT CA SA FII MAI BINE DOCUMENTAT DATA VIITOATE. SI CA SA INCHEI ESTE PASIUNEA PENTRU SPORT CARE TE FACE DIN COPIL DE MINGI IN CAMPOIN!

vlad (96 comentarii) • 27 martie 2015, 13:19

Si eu as fi curios daca articolul asta e inspirat de meciul de aseara dintre divele rusesti Sharapova Gavrilova. Fata asta care este atat de tanara e de o nesimtire incredibila. Nu-mi venea sa cred cum se comporta, arunca sticlele goale, gesticula, dezgustator. Bravo ei ca e jucatoare buna….. dar cu cat o sa devina mai celebra, cu atat gesturile astea o sa fie vazute de toata lumea.

Oricum, sa fac pe avocatul diavolului. Toate lucrurile astea facute de copiii de mingi grabesc desfasurarea unui meci. Cat despre prospoul nelipsit…. poate pe zgura s-ar putea, insa petele de transpiratie, pe carpeta, sau pe ciment chiar sunt foarte periculoase, pot provoca accidentari. Am ajunge in partea cealalta, am vedea in pauze copii de mingi in patru labe frecand terenurile.

Normal ar fi sa se angajeze special oameni pt treaba asta si sunt destule turnee care chiar fac treaba asta (evident nu si openurile bucurestene)

Giorgica (2 comentarii) • 27 martie 2015, 13:29

Chiar observasem asta la finala de duminica, nici macar un simplu gest de multumire…

Sergiu Zaharie (1 comentarii) • 27 martie 2015, 13:30

Eh, eu cred ca copii de mingi sunt bucurosi sa le duca prosopul si sa alerge dupa fiecare minge.
Isi urmaresc idolii live, au sansa sa interactioneze cu ei, cu idolii lor, care sunt concentrati la meci, nu sa spuna multumesc la fiecare intrerupere.

Asta face parte din juniorat si progres in sport.

Giani (1 comentarii) • 27 martie 2015, 13:31

Am lucrat acum multi ani in echipa de organizare a turneului lui Sever Muresan. Participau nume foarte mari din tenis. Si stiu ca era o concurenta mare pentru a deveni copil de mingi. Pentru ei era o mandrie sa-i dea prosopul lui Ivanisevici, spre exemplu. Plus ca prosoapele alea cu sudoarea sportivilor ar costa multisor, daca ar fi scoase la vanzare. Pe al lui Eugenie s-ar incasa o multime de gologani, ma gandesc.

Mihai (1 comentarii) • 27 martie 2015, 13:34

Copiii aia aplica de bunavoie pentru acest rol, si sunt platiti pentru asta. Nu sunt servitori, isi fac doar job-ul, la fel ca orice alta persoana. Mi se pare un articol fara niciun fundament 🙂

laur (9 comentarii) • 27 martie 2015, 13:40

diferenta este ca copii de mingi sunt voluntari.
Case closed!

nini (146 comentarii) • 27 martie 2015, 13:58

lasa-ma cu voluntariatu’ !! unii dintre copiii de mingi ar sta si „capra” ca sa fie acolo pe teren!! asta nu inseamna ca cei responsabili trebuie sa permita un comportament neadecvat pe teren doar ca aia micii vin de placere acolo !!

daniel (1 comentarii) • 27 martie 2015, 14:08

Daca nu vroiau sa fie acolo nu se incriau. Am o vaga impresie ca nu sunt fortati sa fie totusi acolo. Subiecte ca igiena au un sambure de adevăr insa sa fii langa idolul tau sa visezi sa ii calci pe urme , unii sa reuseasca si sa isi aduca aminte de aceste clipe ..nici un ban nu va putea cumpăra aceste amintiri

Lulu (2 comentarii) • 27 martie 2015, 14:10

Cred ca ati omis un lucru interesant:
Copiii de mingi din tenis sunt platiti pentru contributia lor (cel putin asa stiu eu) pe cand cei din fotbal sunt de cele mai multe ori juniorii clubului gazda…

Vasile (6 comentarii) • 27 martie 2015, 14:18

Cam multe comentarii spun că respectivii copii sunt voluntari, că au posibilitatea să stea la un pas de idolii lor, că îi onorează situația asta. De parcă, dacă-s voluntari, trebuie să fie și tratați precum roboții… Editorial excelent.

Dani (1 comentarii) • 27 martie 2015, 14:21

In primul rand e pe baza de voluntariat, nu-i obliga nimeni. In al doilea rand, copiii trebuie sa inceapa munca de jos, inainte sa ajunga campioni… exact ca si in Karate Kid cu curatatul masinilor si alte cele. Iar in al treilea rand cred ca le place sa faca asta, pt ca stau aproape de campioni si invata de la ei multe… ii mai lasa si sa joace (ex inainte de Indian Wells cu pustiul ala care l-a facut varza pe Federer samd). Ei se antreneaza din greu intre timp si poate devin campioni.

Plus ca sunt sigur ca multi dintre actualii tenismeni din top 50 cred ca au fost si cativa copii de mingi inainte. Hai sa nu exageram totusi. Nu-i foloseste nimeni ca si pe niste slugi. Nu mai suntem in secolurile trecute. S-ar sesiza imediat Protectia Copiilor stai linistit… se sesizeaza si pt chichite, dapoi pentru chestii majore.

Cristi, eu te respect, imi place cum vb, scrii, dar aici nu-ti dau dreptate. Cu respect.

Darian (13 comentarii) • 27 martie 2015, 14:21

Bună ziua!

…Trebuie să recunosc că la acest aspect – sclavagismul copiilor de mingi – m-am gândit de multe ori. Da, poate că acei copii se oferă acestui tip de serviciu, poate că pentru el primesc nu ştiu ce beneficii, poate chiar bani de o îngheţată, un ştergar, un ihpone, poate că a ţine duhorile zeilor într-o cârpă, la subraţ sau cât mai aproape de nas, e un dar în sine… dar, foarte important: pariem că există undeva în lumea aceasta câţiva copii care ar lega şireturile zeilor cu rachetă în timp ce ar fredona un cântec de leagăn, care ar accepta să primească ouă stricate în cap, sub zâmbetul părintesc al demiurgilor? Există! Ceea ce nu există însă (sau poate „încă) este această posibilitate.

…Aşadar, de ce să lărgeşti aria posibilităţilor atât de mult încât un serviciu să se confunde periculos de mult cu exploatarea emoţional-sportivă, încât „modelul sportiv” să aducă prea mult cu idolatria, idolatria să se transforme în idosclavie? De ce adusul băuturilor implică desfăcutul ei sau, după caz, statul cu braţul întins câteva zeci de secunde, ca într-un film alb-negru, într-o zi sufocantă, pe vreo plantaţie? De ce gestul de-a cere prosopul seamănă atât de mult cu mişcarea circulară pe un touchscreen? De ce avem hawk-eye, dar nu şi un stâlp rudimentar, cu senzor, care să închidă şi să deschidă o umbrelă, astfel ca acei copii să nu mai fie cuiere umane, având şi ei o pauză de apă sau de admirat spleenul regilor sferelor galbene? De ce noţiunea de voluntariat trebuie să înghită demnitatea? Probabil că din teama de a pierde anvergura idolatriei sportive, mai simplu spus – controlul sentimental.

…Ca mai mereu, domnule Geambaşu, un articol bine condus, cu sevă şi echilibru, cu stil şi rafinament, dar, mai ales, cu o miză suficient de mare încât să mă facă să las un comentariu pe un site sportiv, gest pe care-l fac foarte rar spre deloc.

Cu respect, vă urez o zi bună!

a.a.a

injunghiatu (3 comentarii) • 27 martie 2015, 14:23

Un articol dezamagitor din pacate. In primul rand pe copiii respectivi nu-i obliga nimeni, este alegerea lor sa fie copii de mingi. In al doilea rand pot foarte bine dupa meci sa se spele pe maini. Oricum la cate mingi de pe suprafata de joc li se plimba prin maini au mult mai multi mocrobi ei, asa ca sportivii ar trebui sa-si faca probleme de igiena pt ca ei se sterg cu prosopul respectiv pe fata. Si ca sa-ti arat cat esti de penibil am sa-ti spun atat: de cate ori si tu si majoritatea dintre noi nu ne-am strans cand eram copii cate 5-6 si am pus bani sa luam o sticla de suc din care am baut toti pe rand? Sau dulciuri din care muscam pe rand?

banel_nicolita (2 comentarii) • 27 martie 2015, 14:26

Cristi, din pacate iar ti-a iesit un articol manipulator, plin de diversiuni si victimizari false.

Poate n-ar strica sa ne documentam un pic si poate ai si timp sa urmaresti clipul asta:

https://www.youtube.com/watch?v=YskqvyX1W7M

Darian (13 comentarii) • 27 martie 2015, 14:27

err: ihpone – iphone; implică desfăcutul ei – implică desfăcutul lor.

Mircea (120 comentarii) • 27 martie 2015, 14:27

hmmm…sunt doua chestii diferite:
1. copiii de mingii: pt un copil incepator in tenis este o foarte mare onoare si motivatie sa faca aceste servicii in turnee…Ii motiveaza si ii inspira.
2. comportamentul jucatorilor: aici este probabil ceva de spus si de atentionat dar sa nu uitam ca majoritatea sportivilor au fixatii, automatisme si superstitii care-i ajuta in concentrare…

vasim (86 comentarii) • 27 martie 2015, 14:28

In primul rand sunt voluntari, in al doilea rand pentru ei este o ocazie sa duca prosopul unor campioni din circuit!
Hai sa fim seriosi, copii aceia sunt super motivatzi ca pot sa ii vada la lucru pe niste campioni!
Destul de ridicol articolul!
Este o problema a romanului in general, de ce sa stau langa cineva de la care am de invatat sa ii ii car prosopul ?
Viatza e o lupta si copii aia trebuie sa invetze de mici ca doar prin munca pot ajunge departe!

gogu (1 comentarii) • 27 martie 2015, 14:39

copilul care e mandru sa fie „sclav” nu o sa fie niciodata „rege”

Cristian Geambaşu (301 comentarii) • 27 martie 2015, 14:42

Foarte interesant. Foarte. Teza voluntariatului. Cu asta pricep ca mi se cam da in cap. Doar ca voluntariatul nu presupune si incalcarea demnitatii acelor copii, de ce ne facem ca nu pricepem? Exista si un comentariu excelent pe tema asta al lui Darian.
Sau la mijloc, in cazul celor care tot o tin cu voluntariatul, sa fie si o mica nostalgie de sorginte autoflagelatoare? Dorul dupa biciul stapinului?

Apropo de voluntariat. Hai sa ne hotarim! Daca sint voluntari, si sint, nu primesc bani. Iar eu stiu ca nu primesc. Primesc echipament, eventual niste mese calde, ingrijire medicala daca, Doamne fereste!, este nevoie. Asa ca hai sa incercam, daca nu-i prea greu, sa lasam lozincile despre scoala vietii care ar fi sa-i mirosi prosopul lui Nadal!

madskills (57 comentarii) • 27 martie 2015, 14:44

„Felicitari” ! De departe, cel mai slab articol pe care l-ai scris in ultimii ani domnule Geambasu. Pentru mine erai (si inca mai esti), unul dintre ultimii mohicani ai jurnalismului sportiv.

De unde pana unde ai ajuns dumneata la concluzia ca sunt niste mici paji? Nu stiu daca ai practic sport de performanta vreodata. Poate ai facut-o demult, mult prea demult cand sportul nu era atat de mediatizat la noi.
Imi permit sa-mi exprim umila parere si sa te intreb in acelasi timp: copilul de mingi care a fost invitat de Novak Djokovic sa stea cu el pe banca, sa bea un suc si sa schimbe niste vorbe, tot ca un sclav s-a simtit? Tot un biet caraus s-a simtit cand s-a dus si s-a laudat in fata prietenilor ca a stat „la un pahar de vorba” cu marele Djoko? Chiar nu reusiti sa vedeti dincolo de munca aia „titanica” pe care o fac? Copiii aia si-ar vinde si sufletul sa fie in preajma idolilor !! Este o onoare pentru ei, nu o corvoada. Vai, e prosopul plin de transpiratie, bietii de ei…Incearca sa-ti aduci aminte cum e sa fi copil domnulea Geambasu, incearca sa gandesti cum gandesc ei. Incearca sa le vezi bucuria din ochi cand au facut un schimb de priviri cu idolul lor sau cand le-au aruncat niste mingi. Incearca sa intelegi statutul lor de „minivedete” in ochii celorlalti copii cand ii vad la televizor, intr-o finala.

Vad ca am uitat sa vedem viata prin ochii unui copil, o vedem si o zugravim doar cum avem noi chef, folosind cuvinte ca paj, transpiratie abundenta sau sclav.
Si cel mai important lucru..Copiii aia sunt juniori care practica tenisul, astfel vad de la fata locului cat de greu e sportul asta si ce presupune. Poate fi un imbold sau o trezire la realitate ca sportul ala nu e pentru ei.
Dar dumneavoastra vedeti numai lucrurile negative…pacat.

Cristian Geambaşu (301 comentarii) • 27 martie 2015, 14:48

banel_nicolita
Am inteles. Un caz dintr-o mie, pe care il stiam. Frumos gestul lui Nole. Dar rarisim. Imi pare rau ca nu am la dispozitie link-ul cu Nastase care da „spaga” 50 sau 100 de euro unui copil de mingi. La Openul bucurestean de acum vreo doi ani. Tii minte episodul. El cica era haios.

Si hai sa pornim de la premisa ca ziaristul se mai si documenteaza cind scrie ceva. Asa, ca punct de pornire in discutie

Cristian Geambaşu (301 comentarii) • 27 martie 2015, 14:59

madskills

Cum ar fi sa raspund si eu in acelasi ton? „Felicitari”, cel mai slab comentariu din ultimul deceniu! Pacat! Si te consideram unul dintre ultimii mohicani ai bunei intelegeri a unui articol. A sensului acestuia. I-am raspuns mai spus si lui banel nicolita care imi aminteste acelasi episod. Frumos, dar e doar o picatura de apa dulce intr-un ocean de apa sarata. De transpiratie. Iti pot oferi zeci, sute de contraexemple in imagini care sustin ceea ce am scris eu.
Apropo. Am facut si fac sport si acum. Pentru bucuria mea, nu ca sa dau jos burta. Si am facut mult sport. Mai mult decit va inchipuiti. Tot asa, doar de placere, nu ca sa imi tina cineva prosopul

Bogdan (1 comentarii) • 27 martie 2015, 15:04

Geambasule, de cand am vazut poza articolului mi-am dat seama ca este imposibil sa nu ai tu cateva atacuri la adresa lui Nadal. Trebuia sa o bagi si pe aia cu sticla de la AO, atunci cand arbitrul l-a pus pe copil sa ridice sticla daramata de vant. Macar de puneai o poza cu Kevin Anderson sau Marcel Granollers.

PS Ma asteptam la N articole din partea ta dupa ce a fost prins dopat Wayne Odesnik, sa ne dovedesti cum ai avut tu dreptate despre dopatii din tenis.

adi_stelistul (454 comentarii) • 27 martie 2015, 15:12

Ma tem ca exagerati. Ati vazut ca si la hoteluri sau restaurante de cinci stele chelnerii si majordomii sunt exagerat, chiar stanjenitor de serviabili cu clientii. Se simt jigniti daca ii refuzi. Sigur, acolo vorbim de un bacsis, aici nu (?). Dar totusi nu e chiar sclavie, hai sa ne pastram simtul masurii. Poate aveti totusi o sensibilitate exacerbata pe marginea subiectului… Dealtfel stiti ca pentru copiii de mingi exista oricand optiunea renuntarii la statutul atat de blamat de dumneavoastra.

ovidiu_3003 (644 comentarii) • 27 martie 2015, 15:15

Da…cineva trebuie sa lupte si pentru drepturile copiiilor de mingi …care duc prosopul …
Propun sa fie adolescenti intre 16-18 ani care sa fie platiti pentru muca lor …si sa poarte costum de protectie …manusi,masti de hartie …asa ca un lucrator la IGO..

Cris (2 comentarii) • 27 martie 2015, 15:16

Va felicit pentru ca ati avut curajul sa abordati tema asta. Si eu sunt jucator de tenis, si sincer sa va spun nu sunt incantat de ce vad la televizor. De multe ori ma uit la meciuri de Masters ,Grand Slam, observ cum jucatori (ca Fognini sau Gulbis de exemplu), pun de multe ori in incurcatura un copil de mingi prin comportamentul lor, caracterul lor,temperamentul lor.E neplacut sa vezi ca un jucator a uitat de unde a plecat, si nu apreciaza efortul celor din jurul sau.
Strict sportiv, sigur ca tenisul, ca mai toate sporturile a evoluat foarte mult in ultimii ani. Jucatorii de azi sunt super-atleti, nu au nimic in comun cu perioada romantica a sportului „alb” , atunci cand talentul iesea mai usor la suprafata. Astazi cel mai important lucru a devenit pregatirea fizica a jucatorului.
Insa latura umana a acestui sport are de suferit, cred ca asta e una din problemele ce trebuiesc regandite de organizatorii turneelor, si chiar de ATP…

Lucian (9 comentarii) • 27 martie 2015, 15:16

Cristi, da-mi voie sa-ti adresez o intrebare: daca pustiul tau ar face tenis la un club l-ai lasa sa fie copil de mingi la un turneu cum e cel de la Bucuresti?

Si da-mi voie sa-ti si raspund din punctul meu de vedere: eu l-as lasa pe al meu. Pentru ca eu cred ca a fi acolo si a-i vedea pe cei mai buni poate fi o motivatie fantastica pentru el sa se tina de sportul asta si sa incerce sa ajunga si el pe o astfel de arena in postura de jucator.

alex91ro (12 comentarii) • 27 martie 2015, 15:26

un articol exceptional, am citit doar cateva comentarii aberante, cum sa dai acel exemplu cu Nole? pai a facut si el o glumita o data dar in rest tot ii apostrofeaza din priviri pe acei copii care se misca prea incep pentru standardele lor. Nu ma intereseaza ca acei pusti ii idolatrizeaza, nu trebuie sa le care prosoapele transpirate. Trebuie sa fii cel putin limitat sa apelezi la teoria voluntariatului, stiti cate ar face un copil sarac pentru o ciocolata? au fost cazuri. Cand te numesti Rafa, Nole, Andy, etc si ai peste 10 milioane de euro in cont cred ca iti permiti sa angajezi la fiecare turneu o persoana responsabila, majora care sa-ti care geanta, sa-ti aduca prosopul, etc. la meci. Eu sunt fan Nadal, poate la 10 ani as fi fost dispus sa ii scot personal chilotii din cur daca de asta ar fi depins posibilitatea de a sta langa el, acum nu as cara acea carpa transpirata nici pentru bani.

Inca odata vreau sa imi exprim admiratia pentru subiectul ales si modul de tratare al acestuia, FELICITARI.

Mantru ca sunt roman steaua halep hagi nadia sevilla86 (1 comentarii) • 27 martie 2015, 15:26

@madskills

Exemplul cu Djokovic confirma, practic, cele spuse de autor in acest articol. Copilul ala era speriat, nu se simtea bine, nu stia ce trebuie sa faca, cum sa reactioneze, nu era ‘in fisa postului’. Cu siguranta nu se simtea confortabil. Tocmai din cauza faptului ca sunt invatati sa fie niste mici sclavi care respecta ‘protocolul’. Chiar cred ca asta a fost ‘scopul’ gestului lui Novak, un mare caracter si un mare sportiv, sa arate ca unii nu sunt de cristal si altii din lut, ci toti suntem oameni, chiar daca ne facem bine treaba in domeniul nostru, nu ne transforma in zei.

Arian Blue (1 comentarii) • 27 martie 2015, 15:46

Credeam ca sunt singurul care se gandeste la acei copii. Sincer, mi s-a parut ciudata de la inceput pozitia in care sunt pusi. Fix asa cum ai spus, sunt servitori, aproape sclavi. Si fac asta la turneele din tari civilizate, democratice, etc, nu in statul islamic sau ceva. Ma bucur ca nu sunt singurul care s-a gandit la ei, asadar felicitari pentru articol (singurul lucru care oarecum m-a deranjat a fost cand ai scris ceva de genul ca „sigur stiu ca nu va gandeati la asta, ca e ultimul lucru sau ceva” ; ei, uite, eu chiar ma gandisem la asta. Pe de alta parte, vazand reactiile unora, aveai dreptate sa te gandesti ca ei nu se gandesc 🙂

arpi (2 comentarii) • 27 martie 2015, 15:51

Eu nu pot să înţeleg cum este posibil ca, oameni aparent maturi, cu pretenţii, pun aceeaşi placă:
„Copii sunt ahtiaţi…”, „o fac din plăcere”, „voluntariat” etc.

Păi domnii mei, tocmai pentru că sunt copii au nevoie de ajutorul, îndrumarea şi EXEMPLUL unui adult. Pentru că educaţia nu se face cu vorbe, pe cât se face prin exemplu personal… Cred că trebuie să staţi un pic şi să judecaţi…

Nole este un simpatic care, chiar dacă poate nu atât de des pe cât şi-ar dori, ne arată că este un om simplu, modest şi chiar glumeţ. Stau să mă gândesc că este posibil să fi dorit chiar el să atragă atenţia asupra acestei forme de, este mult spus sclavie, poate ar fi mai potrivit să fie numit „comportament inadecvat” sau „umilitor”…

Pentru troli… Tot o relaţie cu deficit de echilibru se numeşte şi cea în care tu eşti umilit, constant, în ciuda faptului că TU apreciezi că meriţi tot ceea ce ţi se întâmplă doar de dragul de a fi prezent într-un mediu în care consideri că altfel nu ai putea ajunge! Frumos a scris cineva mai jos: dacă te mulţumeşti cu atât nu vei fi niciodată rege.

madskills (57 comentarii) • 27 martie 2015, 15:52

Domnule Geambasu, multumesc pentru raspus. Dar cum si dumneavoastra faceti sport de placere, stati linistit, nici copiii aia nu se duc cu pistolul la cap sa care prosopul. Nu cred ca e greu sa luati legatura cu niste copiii de mingi si sa le cereti parerea. Aveti jurnalisti care se duc pe la turnee, nu ar strica un interviu needidat cu un copil de mingi. Nu stiu de ce, dar m-as mira sa aud vreunu ca se plange. De ce? Am spus-o mai devreme.

Nu am vrut sa insinuez ca sunteti un ziarist slab, din contra, am zis ca aveam pretentii, fata de alti colegi de-ai dumnevoastra care scriu la ziar (nu dau nume). Nu inseamna ca aveti si dreptate si din raspunsurile pe care le-ati primit, ar trebui sa va confirme asta.
Eu cand eram copil, aproape ca mi-am rupt picioarele sa prind jambierele lui Lacatus pe care le aruncase la tribuna a 2a cand a castigat Steaua un titlu 🙂 Credeti ca prima oara m-am gandit, ba, oare cat de murdar e ciorapul ala? Nu, ar fi fost doar o amintire de la un sportiv pe care il admiram (si inca il admir). Asa gandeste un copil.

Max (10 comentarii) • 27 martie 2015, 15:59

E vineri, e urit afara, trebuie sa scriem ceva „la trecerea timpului” si subiectul asta e numai bun. De cind cu hiperbolizarea „drepturilor omului”, am ajuns sa nu mai judecam cu capul nostru ci in sabloanele corectitudinii politice. Acum e „neigienic” sa cari prosopul, e „degradant” sa stai ghemuit, e „umilitor” sa aduci o sticla cu apa. De fapt insasi notiunea de munca, in sensul de efort fizic, ar trebui abolita pentru ca „incalca demnitatea umana”. Ar trebui sa ne nastem, sa traim si sa murim cu totii la tastatura, in fata ecranului, ca sa ne pastram demnitatea intacta.

Filbert (45 comentarii) • 27 martie 2015, 16:18

Comportamentul jucatorilor (si jucatoarelor) e deranjant, de acord, n-am remarcat niciodata vreun/vreo sportiv/a care sa multumeasca unui copil de mingi.
Pe de alta parte, destui jucatori/jucatoare mari au fost copii de mingi, incepind cu Federer care nu pare chiar traumatizat psihic de experienta. La turneul de linga casa lui, la Basel, acolo unde a fost si el copil de mingi, acum cumpara pizza pentru copiii de mingi.

v1ad (3 comentarii) • 27 martie 2015, 16:23

Un problema la care nu m-am gandit nicicand serios. Interesant. Pararea mea e ca si acei copii sunt voluntari, doar nu ii ia nimeni cu japca de pe strada. Sau cum spuneti dvs. La varste fragede conteaza mult sa iti vezi idolul la 2-3 m de tine timp de 2 ore, chiar daca pentru ca ii cari prosopul.
Sa va dau un exemplu. Nu e din tenis, e din baschet. Eram la un meci acum 3 saptamani si l-am luat cu noi si pe baietelul vecinilor. Dupa o victorie dramatica, jucatorii au trecut sa bata palma cu spectatorii de pe margine. M-am grabit sa-l il duc si eu pe micut, a reusit sa bata palma doar cu ultimul. Dar m-a impresionat mult ce a zis dupa: „Am dat mana cu un jucator de baschet adevarat. Cel mai frumos moment din viata mea”. A doua zi si-a pus parintii sa-l dea la baschet.
Oare cate fetite nu s-ar bucura sa care prosopul lui Halep, sa le spune la colege la scoala si asa mai departe?
Intr-o tara in care toate sporturile se joaca mai mult pe console decat pe viu, nu stiu daca e buna pozitia dvs.

Anvers (2 comentarii) • 27 martie 2015, 16:25

Copiii de mingi se înscriu voluntar și au nevoie de acordul părinților. Cei mai mulți dintre ei urmează cursuri de tenis și sunt fericiți să sta la doi pași de mari jucători. Poziția „chircită” durează un minut în medie și nu e un chin. Nu cred că înțelegeți despre ce e vorba. Mergeți cu doi prieteni la tenis, lăsați-i pe ei să joace și faceți pe copilul de mingi și vorbiți dup-aia. Domnule Geambașu, scrieți binișor despre fotbal, dar la tenis nu e primul articol din care îmi dau seama că nu vă prinde sportul ăsta. Numai bine !

Dan (21 comentarii) • 27 martie 2015, 16:28

ce uiti tu mai Cristi este ca 99% din acesti campioni au fost la randul lor copii de mingii candva !! oricum la marile turnee e „bataie” pe postul asta..nu in fiecare zii ai sansa sa stai langa Federer,Nadal,Djokovici sa fim seriosi..

krantzro (1 comentarii) • 27 martie 2015, 16:42

Credeţi că Nole, Rafa sau Roger nu au dus şi ei prosoapele înaintaşilor lor într-ale tenisului, la care se uitau ca la icoane?
Mi-e greu să cred că e vreunul dintre copii care strâmbă din nas că trebuie să facă acest lucru. Personal citesc doar bucurie pe chipul lor şi dorinţa de a face totul la viteză maximă. De altfel orice părinte ar putea să-şi retragă copilul dacă el consideră aceste activităţi ca pe o înjosire. Ce, dacă acasă îl trimite să ducă gunoiul la ghenă îl înjoseşte? Mi-e teamă că vedem probleme acolo unde chiar nu sunt.
Şi apropo de servitori, la începuturile dvs de gazetar, chiar nu vă trimitea nimeni după ţigări sau să vă ceară să faceţi o cafea? Şi eraţi major…

Dan (21 comentarii) • 27 martie 2015, 16:44

Uneori, jucătorii străini nu înghiţeau asta. După o astfel de intrare la antrenament, Petrescu mi-a pus mîna în gît şi m-a ameninţat «Ce naiba crezi că faci?». M-a salvat Wise, care a ţipat că dacă are ceva de comentat să i-o zică lui, nu tinerilor. Şi acum cînd ne revedem, eu şi Dan rîdem”, spune Terry.

„În afara terenului făceam de toate, cafeaua, ceaiul, dar şi lucruri tîmpite. Să m-aşez pe capacul closetului în zilele foarte reci. Era bizar, însă mă protejau şi nu crîcneam niciodată”.Nici cînd trebuia să-i facă ghetele lui Wise: „Le voia perfecte. Le dădeam cu vaselină, puneam ziare înăuntru să le păstrez forma şi să rămînă uscate.
Si cu asta am concluzionat :Pentru ca sa ajungi un mare campion trebuie sa STAI in preajma marilor campioni sa te uiti si sa inveti de la ei..restul e vorbarie ieftina…copii aia se bat sa fie acolo la RG sau Wimbledon sunt sute de candidati..marii campioni sunt (unii dintre ei) egoisti dar tot ai ce invata de la ei

v1ad (3 comentarii) • 27 martie 2015, 16:47

Ca o completare la ce am zis mai inainte (scuzati greselile, ma grabeam), citesc un articol gsp:
„În afara terenului făceam de toate, cafeaua, ceaiul, dar şi lucruri tîmpite. Să m-aşez pe capacul closetului în zilele foarte reci. Era bizar, însă mă protejau şi nu crîcneam niciodată”.
Nici cînd trebuia să-i facă ghetele lui Wise: „Le voia perfecte. Le dădeam cu vaselină, puneam ziare înăuntru să le păstrez forma şi să rămînă uscate.” Asta facea John Terry ca junior. Omul a ajuns la 629 meciuri si 60 de goluri pt Chelsea.

Roland Garros (1 comentarii) • 27 martie 2015, 16:51

Traiesc in Franta. Fiul meu (12 ani) are un prieten care va fi copil de mingi la Roland Garros. Este super fericit a dat teste timp de 4 zile, a reusit, e mandru de asta. Este o sansa mare pentru el sa fie pe langa niste mari campioni. daca vre

Alex (2 comentarii) • 27 martie 2015, 16:54

Domnule Geambasu,

Ironia a aranjat in asa fel incat, tot pe pagina principala a GSP, este un material legat de John Terry. El povesteste cum ii facea ghetele lui Wise inainte de antrenamente sau meciuri.
Ce trebuie sa intelegem (probabil noi, ca natie), este ca modestia si pornitul de jos sunt conditii imperios necesare performantei.
Daca va aduceti aminte de Karate Kid, probabil ca si acum va intrebati de ce naiba a fost copilul pus sa frece garduri, cand el trebuia sa invete caftoi.

Cu stima,
Un fost sportiv care a cusut mingi, facut ghete si a supravietuit cu brio.

trubac (1 comentarii) • 27 martie 2015, 16:59

Copiii aia sint fericiti, au tot ce vor…este o onoare pentru ei sa fie copiii de mingi. Copiii aia de mingi au mai multe decit majoritatea copiilor romani.
Probabil ca si campionii de azi au fost la randul lor copiii de mingi.
Macar ei invata ce este desciplina, respect, etc. contrar celor din Romania, unde mai majoritatea nu stiu ce este respectul si folosesc un limbaj vulgar la care pina si mie imi este rushine sa-i aud.
Poate ca mass-media romaneasca ar trebui sa fie mai ingrijorata de educatia copilului roman decit de copiii de mingi din occident.

Liviu (4 comentarii) • 27 martie 2015, 17:03

Domnule Geambasu, sa fii copil de mingi e o chestie extraordinara. Se fac preselectii, fetitele si baietii aia se antreneaza saptamani in sir, ei se simt facand parte dintr-o elita, in nici un caz nu se simt injositi. A doua zi se duc si se lauda colegilor de scoala cat de aproape au stat ei de Sharapova sau Nadal, cum s-a strambat acesta cand a pierdut un punct, cum s-a bucurat cand a castigat altul. Sa stai la un metru de jucatorii astia in timpul meciurilor, e o bucurie pentru acei copii, nu o corvoada.

Cristian Geambaşu (301 comentarii) • 27 martie 2015, 17:04

Alex

Am mai postat un mesaj mai devreme. Dorul dupa biciul stapinului, despre asta este vorba draga Alex. Asta aplauzi. Nu sentimentul frumos al unei munci demne, liber consimtite. Al muncii pornite de jos, dar nu in conditii umilitoare. E o nuanta, poate o intelegi. Sigur o intelegi. Eu despre asta am scris.

Cristian Geambaşu (301 comentarii) • 27 martie 2015, 17:09

Ultima postare

Gata, am inteles. M-ati lamurit. Voluntariat, bucurie, chestii. Ma duc sa ma fac copil de mingi. Sa aplic. Depasesc virsta? Nici o problema, cu vointa se poate orice. Ce-i greu sa dai in mintea copiilor? Le explic ca vreau sa fiu port-umbrela lui Raonic(i) si degustatorul prosopului lui Rafa. Cum ar zice Simona Halep, misto, nu?