Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
O salvare pentru Dinamo

Houdini Burleanu a scos cumva castanele lăsate la foc domol de LPF și a pus punct șaradei. Afară sunt 36 de grade, dar clasamentul a înghețat prin hotărârea congelatorului CEx FRF. Trecerea imediată la sistemul cu 16 formații înseamnă că […]

...

I-am mai și faultat, dar corect!

Finala s-a terminat, campionatul continuă. Poate și acesta în vreun fel în zona play-out-ului, dar vorbim despre campionatul următor, care, ce să vezi?, începe pe 21 august. Adică peste două săptămâni și jumătate. Totul la altă viteză Ce înseamnă asta? […]

...

Mulțescu, un antrenor

Tocmai s-au încheiat meciurile decisive pentru promovarea în prima ligă. A început Voluntari-Dinamo și ai senzația că urmărești un meci de Champions League. Deși este tot fotbalul acela care ne enervează cel puțin de câteva ori pe săptămână. Cam asta […]

...

De la Edison la Edinson

În jargonul fotbalistic românesc, Uruguay-Paraguay definește un joc-școală între titulari și rezerve. Sau între probabili și posibili. Năzbâtiile de limbaj ale lumii fotbalului sunt infinite, cel puțin la noi. De unde o fi apărut snoava asta cu Uruguay-Paraguay nu știe […]

...

De ce nu merge Simona la Palermo

Internazionali Femminili din Palermo este titulatura originală a turneului la care Simona Halep a renunțat să participe. Provocând supărarea fără echivoc a gazdelor. Turneul din capitala Siciliei, programat să înceapă pe 3 august și dotat cu premii totale de 222.500 […]

...

Diavolul de la cap se-mpute!

Decăderea lui AC Milan este povestea imperiului fotbalistic care depinde de mintea unui singur om. Şi dacă mintea o ia razna? Clădită pe frumuseţe antică, apoi renascentistă, Italia şi-a prelungit spiritul artistic în fotbal. Pentru consumatorii de clişee, asta sună […]

vineri, 6 martie 2015, 11:58

Decăderea lui AC Milan este povestea imperiului fotbalistic care depinde de mintea unui singur om. Şi dacă mintea o ia razna?

Clădită pe frumuseţe antică, apoi renascentistă, Italia şi-a prelungit spiritul artistic în fotbal. Pentru consumatorii de clişee, asta sună a erezie. Lumea ştie că italienii se apără şi anihilează jocul adversarului. Şi că, din cînd în cînd, contraatacă. Cei care au avut inspiraţia să vadă mai departe de locuri comune s-au putut bucura de meşteşugul fotbalului peninsular dus la rang de artă. De la Giuseppe Meazza pînă la Rivera şi Mazzola, de la Piola pînă la Facchetti şi Paolo Rossi, de la Bettega şi Causio pînă la Del Piero şi Totti, drumul este presărat cu capodopere. Cu titluri mondiale şi europene, cu multe cupe continentale şi intercontinentale. Toate astea nu puteau fi posibile numai cu apărare şi contraatac, să fim bine înţeleşi!

Pînă acum cîţiva ani, cel mai bun avocat al spiritului pozitiv al fotbalului italian era AC Milan. În timp ce vecinii de la Inter se adăpau din herrerism, ca formă distilată de catenaccio, milaniştii arătau că se poate ajunge şi altfel la glorie şi la trofee. Succesul proiectului AC Milan din era modernă se leagă de numele a doi întreprinzători de succes. Silvio Berlusconi şi Adriano Galliani. Cînd au preluat clubul, primul din postura de proprietar, cel de-al doilea din aceea de manager (administrator delegat), aveau 50, respectiv 40 de ani. Probabil vîrsta optimă pentru decizii potrivite în afaceri. Pentru curaj managerial, viziune. Berlusconi, proprietar al celui mai important imperiu media din Italia, a înţeles înaintea tuturor ideea fotbalului-spectacol care produce şi mari rezultate. Alături de Ancelotti, Maldini, Baresi, Costacurta, mai tîrziu Donadoni şi Albertini, Berlusconi i-a adus pe Van Basten, Gullit şi Rijkaard. Iar mai apoi pe Savicevici şi pe Boban, ca să nu-l uităm pe Jean Pierre Papin. Soclu italian pentru opere ale maeştrilor flamanzi, sîrbo-croaţi sau francezi. Diversitate grefată pe valoare. Pe acest concept a cîştigat Milan 5 Cupe ale Campionilor Europeni începînd cu finala din ’89, 4-0 în faţa Stelei, şi încheind cu acel 2-1 în faţa lui Liverpool, de la Atena, din 2007.

AC Milan ediţie 2015 este condus tot de Silvio Berlusconi şi de Adriano Galliani. Berlusconi, premier al Italiei în trei rînduri, se apropie de 80 de ani, are la activ cîteva zeci de operaţii estetice şi cîteva sute de infracţiuni, de la fraudă fiscală pînă la corupere de minore. Galliani îl secondează cu succes pe mai vîrstnicul Il Cavaliere. Pe banca rossonerilor se află Pippo Inzaghi, nimeni altul decît marcatorul celor două goluri victorioase ale finalei cu Liverpool, de acum 8 ani. Peste Pippo şi peste Milan nu au trecut însă 8 ani, ci cîteva ere fotbalistice. Retragerea lui Maldini la aproape 40 de ani a fost simbolică. Imperiul mai trăia doar din frica nejustificată a duşmanilor. Proiectul revoluţionar se transformase cu fiecare zi într-un vestigiu, ca să nu zicem azil de bătrîni. Centrul de la Milanello a produs puţin şi prost, importurile s-au dovedit falimentare. Cel mai bine plătit fotbalist din lotul actual este rubicondul francez Mexes, mare consumator de pizza şi amic bun cu atacanţii adverşi.

Se zice că partida Chievo-Milan 0-0 a fost una dintre cele mai urîte din istoria Serie A. Oricum nu mai conta. AC Milan ajunsese subiect de bancuri printre microbişti. Poate şi obiect de studiu. Cu titlul „Nu numai peştele se împute de la cap, ci şi diavolul”. Ca suporter tăcut al lui Milan, mă întreb ce se va întîmpla dacă Berlusconi va fi patron şi peste 20 de ani.

Comentarii (22)Adaugă comentariu

reflektor (2 comentarii)  •  6 martie 2015, 12:36

frumos articol. felicitari. din pacate berlusconi nu mai investeste ca altadata din cauza pierderii faimosului proces „lodo mondadori” in urma careia trebue sa plateasca daune de peste 700 de milioane de euro, bani care altfel ar fi fost destinati echipei de fotbal. Nu cred ca Milanul va avea acelasi patronat si peste 20 de ani. In ultimul timp vocile privind vanzarea milanului sunt tot mai insistente.

Osyris (3 comentarii)  •  6 martie 2015, 12:53

Si eu sunt un suporter al clubului AC Milan si consider ca toate problemele au inceput de cand a venit fiica lui Berlusconi la club. Nu s-a mai investit in club, in transferuri de valoare, jucatori fabulosi au fost lasati sa plece (Pirlo, Ibra), au fost adusi jucatori de mana a doua (Honda, Mexes) care au tras echipa in jos. La nivel de management s-a gresit fff mult. Imi este dificil sa o spun si sa o recunosc, dar Milan a devenit acum un club mai mult de EL decat de UCL. Sper totusi intr-un viitor mai bun. Forzza Milan!

mda (15 comentarii)  •  6 martie 2015, 13:41

e trist cum nu se poate mentine in elita fotbalului AC Milan, cel mai titrat club de fotbl din lume inca…

radu (4 comentarii)  •  6 martie 2015, 13:55

Complex nefericit de intimplari….problemele lui berlusconi, banii sutn tot mai putini, din pepiniera proprie nu a mai aparut nimic, virsta presedintelui…toate duc catre un drum descendent….pacat, mare pacat, echipa care a dominat cel mai clar Europa, la vremea ei, se scalda acuma in anonimat.

Alex (9 comentarii)  •  6 martie 2015, 13:58

Silvio Berlusconi nu are cum sa mai traiasca 20 de ani. Asa ca atunci sigur va avea alt patron.
Problema e cine va fi manager si ce decizii va lua. Pentru ca la un club de talia Milanului nu cred ca sumele bagate de patron sunt problema. Teoretic ar trebui sa se autofinanteze fara probleme la ce anvergura au

genu (53 comentarii)  •  6 martie 2015, 14:03

Ultimul meci mare al Milanului cred ca a fostacel 2-0 cu Barca de pe San Siro de-acum vreo 2 ani(?). Dar a urmat un 0-4 pe Nou Camp si visul s-a risipit. Mai mult, Bouateng, flebetea mea din lotul rossonero, a plecat, simtind ca din diavolul impozant de pe vremuri a mai ramas doar o masca maramureseana obosita de vreme, de care nu se mai tem decat femeile ipocrite.
Pe langa cei doi pomeniti, artizanul din umbra al Milanului mare a fost Ariedo Braida, un scouter cu ochi de croitor de lux. Obosit de promisiunile patronale ce parca veneau de la un de Sica falit, de pe vremuri, a plecat la Sampdoria, echipa iesita din mocirla si care se bate la un loc de UEFA. Acum, tacutul maestru a plecat in Spania, ca un Columb refuzat de viata fotbalistica mica a Italiei de azi. De lipsa de viziune a marchizilor si ducilor scapatati din Serie A.
Cel care a incercat sa mai schimbe ceva din acest peisaj tern a fost Prandelli. Dar nici el n-a putut sa ofere decat o caroserie frumoasa. Cine are ochi si inima dreapta a putut vedea trei meciuri magnifice facute de aceasta masinarie de epoca cu ambalaj de Ferrari-cele cu Germania si Anglia de la „europene”(englezii nu cred ca au mai suferit o asa dominare vreodata-apropos de eternul cliseu al noncombatului italian) si iar cu Anglia la „mondiale”,cu acea centrare de Leonardo a lui Candreva si, mai ales, cu bara ireala a mesterului Pirlo. Si tot Andrea i-a invatat pe baietii din fotbal cum se executa o „scarita” ,avandu-l tot pe Hart pe post de martir, la penalty-urile de la „europene”. Dar dupa aceea, motorul fara vlaga al squadrei s-a gripat.
Acum, Conte, care pare un elev sarguincios al lui Sacchi, incearca sa umble la motor, lasand caroseria pe locul secund. Problema sa, pe care o avea si la Juve, e ca nu are varfuri de calitate.
Cei care vad fotbalul cu nostalgia Braziliei lui Tele Santana si a mingicarilor de „craci” din anii ’70-’80 de pe la noi, n-o sa inteleaga niciodata subtilitatea fotbalului italian. In care Socrates abia a rezistat vreu an la Firenze, Zico juca la Udine, iar Hagi a stralucit doar in Serie B. In zadar puteti sa le exlicati ca Herrera si Sacchi au fost niste Moise ai fotbalului si ca toata tactica moderna se revendica de la ei. Vorba unui inscris de pe un tricou al maestrului: „No Pirlo, no party”. Nea Vanea sau TRU, care dupa titlul castigat de Italia in Germania a titrat: „Triumful mestesugului”, stiau asta.

Groparulclown (25 comentarii)  •  6 martie 2015, 14:31

Suporter al Milanului din anii ’80. Am cunoscut gloria si, din pacate, acum si decaderea. S-au perindat atat de multe valori pe la Milan ca nu as avea timp sa ii insir pe toti. Tineri, batrani, zei decazuti care isi redescopereau magic puterile pe batranul San Siro. Din pacate, banii s-au cam terminat, batranii la fel … Si asa rau imi pare de Inzaghi. L-am iubit ca si jucator si vroiam atat de tare sa reuseasca ca si antrenor. Cred in continuare in el, dar cu materialul pe care il are … Forza Milan, ovunque con te!

genu (53 comentarii)  •  6 martie 2015, 14:31

Nu inteleg acel „Your comment is awaiting moderation” de sub postarea mea. E un gest specific dirigintilor de pe vremuri. Mai degraba se admite invectiva, ce ii poate da adresantului un aer de martir intr-o lume de lumpeni, decat schimbul de idei. Tin minte si la „Proces” sau la „Recurs”, invitatii parca erau legati de scaun si aveau cate un calus in gura-ca Jerry Lewis in „Regele comediei” de Scorsese. Cum reuseau sa se elibereze putin, se baga intempestiv publicitate. La sfarsit, abia, aveau dreptul la cateva platitudini. Doar domn’ profesor Tomescu se mai scutura din zabala si mai facea profetii cu aplomb de Jupiter tonans. Dupa care se faceau eternele glumite macho pe seama varstei dansului. Vorba lu’ Iri: misto!

Godot (28 comentarii)  •  6 martie 2015, 14:45

Milan de azi e Milan datorita imputitului Berlusconi, care a luat echipa din B si a facut-o sa castige 5 Cupe (Ligi) ale Campionilor, producand cel putin doua generatii de primele 10 top mondial all-time, dominand cel putin 10 din ultimii 30 ani de fotbal mondial.

Altfel, Milan era Nottingham Forest.

Berlusconi e Milan, iar orice milanist mai mic de 60 de ani e milanist datorita lui Berlusconi, orice revolta prezentata in felul acesta („sa ne lase”) fiind nejustificata si chiar putin ridicola.

seba (157 comentarii)  •  6 martie 2015, 15:37

„nimeni altul decît marcatorul celor două goluri victorioase ale finalei cu Liverpool” :))

pippo inzaghi este un atacant un atacant special, unic in felul lui. pe noi ne-a „impuscat” vreo patru ori in trei meciuri in periaoda 2000-2001. dar ma amuz teribil de fiecare data cand este prezentat ca marcatorul dublei din finala champions league din 2007. primul gol a fost superb 😛

je (12 comentarii)  •  6 martie 2015, 16:03

trist… dar cu toate astea… Rossoneri siamo noi!

Toni (14 comentarii)  •  6 martie 2015, 16:25

Multumesc frumos pentru articol.
Eu am ajuns suporter al Milan-ului datorita lui Clarence Seedorf si a magiei sale. Mi-a placut Milan pentru faptul ca au practicat un fotbal „altfel” ca nu a existat acea frica, acea aparare fara rost de la alte formatii (nu neaparat din Italia). Pana la urma noi platim un bilet la meci sa vedem spectacol, sa vedem jucatori platiti de 4-500 de ori mai bine ca noi cum isi merita banii prin daruire, tehnica, etc. Nu sa-i vedem ca stau toti grupati in diferite asezari tactice in fata propriei porti, asezari menite sa ucida spectacolul, un fel *mica ciupeala* care le poate oferi sansa unui rezultat favorabil.
In rest, ce era de spus, au spus-o altii inaintea mea, as vrea doar sa mentionez ca imi pare foarte rau ca Seedorf nu a reusit ca antrenor acolo. Poate fi din vina lui, poate nu, oricum regretul este acelasi.

bagherra (1 comentarii)  •  6 martie 2015, 16:44

Trist domnu Geambasu ca cea mai titrata echipa din lume a ajuns in starea asta…insa chiar si Realul a avut asemenea perioade…insa doar pe plan international,cand Real sau Barca nu spuneau prea multe in Europa dar castigau trofee interne..insa Milanul momentan e o ctrastofa mondiala…si spun asta cu un mare regret…sunt Rapidist de la 4 ani iar MIlanist de la 7 ani

Daniel DE (7 comentarii)  •  6 martie 2015, 16:44

Domnule Geambasu, asa cum „am udat tastatura” amandoi la accidentarea lui Pippo (undeva cand avea 35-36 de ani) si ne-am temut ca va trebui sa se retraga, asa probabil o udam si acum, mai ales cand vedem ca toate oalele se vor sparge in capul lui. E clar ca Milanul nostru nu e ce ne asteptam. Si pentru capitanul Paolo el nu e, dezamagirea si-a spus-o deja. Ce ne ramane tuturor e sa credem ca o sa apara un nou investitor, unul dornic de rezultate notabile, unul care sa investeasca cu cap, iar cei care stiu ce inseamna AC Milan sa fie in club si nu plecati pe la alte cluburi (Braida). Cand va veni ziua dorita? Asta nu stiu… Forza Milan!

Yo (14 comentarii)  •  6 martie 2015, 17:07

Din punctul meu de vedere, 2 decizii au dus la ceea ce e Milanul astazi. Prima, golul nevalidat al lui Muntari, de acum 3 ani, din meciul cu Juve. Ar fi fost 2-0 si 7 puncte distanta, adica scudetto. A doua, neprelungirea contractului lui Pirlo. Ambele au dus la constructia unui Juve care domina de 3 ani campionatul, in ciuda incercarilor de a rivaliza cu ei din partea Romei sau a lui Napoli. In rest, asa cum scria un ziarist, cel mai evident semnal al,decaderii Milanului este ca PSG, candva pepiniera Milanului, a ajuns sa cumpere cei mai exponentiali jucatori rossoneri.

razvan (1 comentarii)  •  6 martie 2015, 18:43

Subscriu, articolul este de calitate, dar are un defect… cam doare, din pacate. Pentru cei care I-am prins pe Gullit, van Basten, Rijkaard, Savicevic, Weah, etc. e greu sa vezi cum Milanul de azi se zbate in mocirla locurilor care nici macar in Europa League nu duc. Ma uit in continuare la fiecare meci al lor si, din pacate, nu vad nimic care sa dea speranta… Poate la vara, un nou calciomercato, noi sperante. Forza rosso-nerri !

Obiectiv (63 comentarii)  •  6 martie 2015, 19:28

O obervatie: Dejan Savicevic este muntenegrean, nu sarb!
O.

dan (8 comentarii)  •  6 martie 2015, 21:45

Pipo antreneaza precum juca, adica se amagea singur, se trantea prin careu in speranta de a fraieri arbitrii. Si ca antrenor la fel de slab!

NO9 (7 comentarii)  •  6 martie 2015, 23:55

Subiectul de azi mi-a atins coarda sensibila.

Ce e cel mai trist, azi, in calitate de suporter rossonero, e ca actuala conducere ne-a furat pana si speranta de a visa ca intr-o zi va fi mai bine.

Dupa fiercare merci, de vreo 2 ani incoace, frizez depresa. Imi spun, mereu, ca e ultimul pe care il mai vizionez cu Muntari, Bonera, Mexes and CO aparand culorile echipei. Pentru ca a doua zi sa incep sa gasesc circumstante atenuante…accidentari cu nemiluita, ghinion, etc.. si sa nu-mi doresc decat sa vina weekendul ca vad iarasi Milanul la treaba. Nu pot alfel.

Fe un forum de opinii, un cititor, ‘sempreforzajuve’, scria un adevar pe care noi, fanii, il gandim doar, fara a avea suficient curaj sa-l exprimam..

Rezum : ‘Cei care iubesc cu adevrat Milanul sunt in situatia unui sot si fiu a caror nevasta /mama a fost, timp de 30 de ani, o doamana model. Frumoasa (indecent de frumoasa chiar), respectabila si ravnita de catre toti barbatii din jur. Intr-o zi, aceasta doamna onorabila o ia razna. Devine o ‘putana’.

Oricat de mult s-ar rusina azi de ea, tatal si fiul nu o pot renega. Au iubi-o enorm. Inca o mai iubesc. Inghit in sec, tin capul in pamant si asteapta sfarsitul’

splendini (52 comentarii)  •  7 martie 2015, 4:39

Pt. Milan eu am o antipatie cu o sursa foarte precisa: macelul administrat Quintei lui Buitre in direct „la bulgari”. Acestea fiind zise, ma inclin oricind in fata maestrilor italieni (Sacchi a fost un inventator) si ii astept sa revina. Ma tem insa ca pustilor care au crescut cu Spania si Anglia in prim plan hiatusul asta prelungit al italienilor sa nu le cauzeze un ridicat din umeri cind vor fi ca noi si isi vor aduce aminte de fotbalul din tineretea lor.
@genu: dupa Jerry Lewis, cu calusul in gura si legat de scaun a fost si Ving Rhames in Pulp Fiction de Tarantino. Ce a urmat n-a fost chiar placut.

splendini (52 comentarii)  •  7 martie 2015, 5:32

Cu tot respectul, ma pronunt si eu cu privire la „moderarea” comentariilor. Inteleg ca e noua politica a gsp.ro. O respect, ca n-am de ales, iar parerea mi-am spus-o in comentariul la comunicatul lui Tolontan. Haideti acum sa zambim putin cu Levantul lui Cartarescu: „eu sint cenzorul lui Voda: tzac, tzac, tzac cu foarfeca/la orice alusia.” Pacat, majoritatea covarsitoare a comentariilor la articolele de opinie din gsp n-au fost niciodata vulgare, violente. Si atunci de ce?

Cristian Geambaşu (301 comentarii)  •  7 martie 2015, 11:26

splendini
Ar fi fost asa frumos ca lucrurile sa fi stat asa cum spui, adica niste comentarii decente si critice, chiar acide atunci cind se impune. Poate si de lauda, mai rar, ca li se urca la cap editorialistilor. Din pacate, foarte multe nu ca sint violente si vulgare, sint de-a dreptul scabroase. Si daca nu le vedeti asta se intimpla tocmai datorita moderarii, cenzurii cum ar veni. Doar la penultimul editorial, cel despre Craiova si Extensiv, am primit citeva zeci de mostre de „urbanism”. Nu vreti sa stiti…

Comentează